Panica lui Băsescu

În interviul de la B1 Traian Băsescu a repetat de mai multe ori, obsesiv compulsiv aș zice, faptul că PSD-ul nu poate câștiga de unul singur alegerile prezidențiale. Aproape toată lumea a înțeles de aici, dar și din atitudinea catifelată recent față de Crin Antonescu, că matrozul pregătește o schimbare de sex politic în care ar coabita foarte bine cu liderul liberal, pe care chiar l-ar putea susține într-o eventuală candidatură la prezidențiale din partea dreptei.

Nimic mai suprarealist și implauzibil. După câte s-au întâmplat în ultimii ani cine poate crede că o alianță între Băsescu și Antonescu ar avea vreun sens? Oare câți dintre fanaticii anti- și pro-băsiști din taberele celor doi ar accepta o asemenea mezalianță? Aș paria liniștit pe o masivă demobilizare a ambelor tabere și pe un efect mai degrabă negativ din punct de vedere electoral.

Tâlcul piruetelor politico-ideologice ale președintelui se află în Constituție care spune, în alineatul al 2-lea al articolului 81, cel referitor la alegerea președintelui, că:

(2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale. 

dacă nu... se intră în turul 2, în care avem de ales între cei doi candidați cel mai bine plasați în turul întâi.

Mai precis, șansa de a se câștiga alegerile prezidențiale din primul tur este aproape nulă chiar și pentru candidatul unic al USL, care ar avea nevoie de vreo 9 milioane de voturi pentru o astfel de epocală performanță. Mai în glumă, să admitem că propoziția  e validă dpv sociologico-matematic, mai trebuie întrebat și dl. Dragnea dacă are de gând să facă ceva în această direcție...

Reiese că miza fundamentală a întregii campanii care deja a început este accederea în turul al doilea. Președintele știe foarte bine: a câștigat de fiecare dată alegerile din postura de secund în turul I, la fel a reușit și Emil Constantinescu, iar în toate cele trei situații împotriva candidaților socialiști. În campanie și între tururi se pot întâmpla multe răsturnări spectaculoase de loialități, nu-i așa?

Dacă Antonescu se separă de Ponta și candidează ambii, cel mai probabil îi vom avea ca opțiuni în turul al doilea. Chiar dacă nu o spune, pentru Băsescu este situația cea mai puțin dezirabilă... În cazul în care USL își păstrează unitatea și propune un singur candidat, probabilitatea ca în turul al doilea să intre vreunul dintre favoriții președintelui este mai mare. Cum în ultima vreme dinspre PSD au răzbătut zvonuri insistente despre o intenție de separare de PNL (vezi lozincile belicoase ale lui Geoană) ne putem închipui panica lui Băsescu - mai ales dacă a sesizat că în spatele ciondănelii interne din USL este doar regia banală de monopolizare a scenei politice cu care suntem deja obișnuiți.

Mesajul repetat maniacal de Băsescu e un avertisment prin care le sugerează pesediștilor să nu își încerce norocul la prezidențiale singuri deoarece s-ar putea încerca o spectaculoasă și neașteptată basculare a aritmeticii electorale în favoarea candidatului liberal.

E curios dacă pesediștii vor înghiți gălușca. Formal, avem un joc de tip dilema arestatului în trei în care strategia fiecăruia depinde de câtă încredere are în ceilalți. Decisive în cazul de față sunt înțelegerile dintre Ponta și Antonescu (sau mai bine, dintre oligarhiile celor două partide din USL). Dacă cele două partide s-au înstrăinat atât de mult pe cât lasă să se înțeleagă ele însele în ultima vreme nu este exclus să avem în final o situație de dezechilibru suboptimală pentru dreapta în care Antonescu va candida împotriva lui Ponta fără a beneficia de suport din tabăra băsistă lăsând astfel culoar liber lui Ponta către funcția de președinte.

Deranj în Poliția bihoreană

Mare deranj la Poliția Bihoreană. Cad pe capete șefi, agenți, inspectori și prieteni de-ai lor, prinși cu matrapazlâcuri de a căror stârpire ar trebui să fie responsabili. Cert e ca apele au fost tulburate de DNA așa că polițiștii pot să îl înjure liniștiți pe Băsescu care s-ar răfui indirect cu Blaga (toată lumea știe că Liviu Popa e în relații apropiate cu Blaga). Până e Băsescu președinte, și chiar și după aia, putem fi toți liniștiți, avem un țap ispășitor pentru orice!

Dacă ar fi așa ar fi chiar distractiv, dacă nu ar fi neverosimil. În realitate structura locală a DNA e apropiată de conducerea centrală a PNL așa că atacul trebuie văzut mai degrabă ca o cale prin care ministrul de interne încearcă să își impună autoritatea totală asupra acestui ultim bastion al oamenilor vechiului regim.

Partea bună, sau proastă, fiecare vede în felul lui, e că oamenii Poliției dau DNA-ului muniție în atacul lor. Cine își închipuie că dosarele DNA-ului sunt făcături e un mare naiv - lucru care e valabil pentru toate dosarele instrumentate de structura anti-corupție. Am aflat acum nu numai cum se făceau angajările dar mai ales cu ce se ocupau oamenii din structurile însărcinate cu paza legalității și a încrederii instituționale. Sunt curios, fără a fi foarte optimist, în ce se va schimba instituția după ce trauma arestărilor pe cauze de corupție se va fi terminat. 

Salonul acceptatilor

Filosofia publică e un concept interesant, mai ales în epoca experților. a sistemelor complexe, a simulacrului și superficialului. Aș zice că e un avatar al intelectualului public care încearcă să promoveze filosofia într-o perioadă de dificultăți identitare și de poziționare a celor responsabili cu practica sistematică a înțelepciunii. Poate fi o interfață între specialiști și majoritatea, captivă a grijilor de zi cu zi. Sau o platformă pentru lideri care identifică problemele, mobilizează atenția și atitudinile față de acestea.

Oradea, un târg de provincie prăfuit, cu o intelectualitate înghesuită în câteva sinecuri aproape extincte avea nevoie, poate, de un for în care să fie abordată aproape orice temă pentru un public care nu e „grup-țintă”, „beneficiar”, „client”, „patron”, „student” sau „maestru”.  Acesta este, pe scurt, ideea antreprenorială a lui Mihai Maci, filosof talentat și norocos – norocos pentru că, în ciuda așteptărilor câinoase ale multor cârcotași, găsește întotdeauna pe cineva dispus să îl asculte și, eventual, să investească în ideile lui bine înșiruite și străine de instrumentalismul gesturilor noastre cotidiene.  

Între nevoia de for civic și cea de promovare a filosofiei, colegul nostru caută o linie de mijloc, sarcină care nu e în nici un caz una facilă. Nici interesul publicului potențial, nici răbdarea și capacitatea acestuia de a digera silogisme în stilul cluburilor, saloanelor literare sau al cenaclurilor nu constituie garanții pentru evenimente cu suficient public și participare semnificativă. Să nu uităm că suntem în orașul în care nu s-au găsit bani pentru un festival tradițional al celei mai importante publicații literare locale exact în perioada în care țuțări politici pseudointelectuali extrași din manualele lui Garofalo și Lambroso sifonau sute de mii de lei (noi) pentru protejarea, cică, a culturii tradiționale.

Nu am putut ajunge la prima dezbatere publică a lui Mihai Maci găzduită la sala mare a Primăriei. La ora aceea eram la curs, cu studenți. S-a discutat despre marginali (conferința lui Mihai e disponibilă deja pe internet – un text tipic filosofic, dens și dificil de urmărit) pornind de la o arheologie intelectuală a marginalității.

Prezența conducerii universității la întâmplarea promovată de colegul filosof e un semnal fericit. Sper să se fi discutat și despre marginali altfel întâlnirea își rata sensul. Poate că pretenția de reprezentare reală a marginalilor, cum mi se pare corect, și nu doar de obiectificare a lor, să fie idioată sau exagerată.

Sper să nu fi fost (cum par a sugera unele fotografii de la eveniment) mai degrabă un salon al refuzaților. În fine, îmi pare rău pentru imaginea publică a inițiativei lui Mihai Maci că singurul lucru pe care l-a reținut ca fiind notabil presa oficială a primăriei din toată întâlnirea a fost atacul profesorului Vasile Muscă (pensionar al UBB, actualmente asociat la Universitatea Creștină Partium) la adresa Universității din Oradea. 

Bâlciul deșertăciunilor

Surpriză: potrivit eurobarometrului românii sunt cei mai puțin interesați de activitățile culturale din toată Uniunea Europeană. Ca să dovedească contrariul orădenii pot să meargă la proiecțiile de filme franțuzești de la Universitatea Partium (sper să aibă dreptul organizatorii să le difuzeze public) sau să își trimită pruncii la o școală independentă de teatru. Dacă astea li se par grele, fără prea mult efort pot să participe (chiar și fără să ia cuvântul) la o discuție despre marginalii lumii moderne în plin centrul orașului, la Primărie. Mă aștept la o participare plenară a marginalilor înșiși.

De pe Facebook avem și vestea bună: încep să se rărească citatele din înțelepți iar pisicile sunt pe care de extincție. Pozele cu mâncăruri home-made devin, în schimb, din ce în ce mai trendy. Din păcate, unele, mai ales cele cu prăjituri cu crème colorate, sunt absolut grețoase.

În Bihor, campania dirijata aparent de primărie împotriva Consiliului Județean continuă fără odihnă în paginile Bihoreanului:  de pe prima pagină aflăm că Popa, Mang și Kiss au fost turnați la DNA iar titlul despre abuzurile din centrul de plasament pentru copii cu probleme psihosociale ocupă un loc fruntaș . Săptămânalul se războiește și cu iubita doctorului Pop așa că bănuim că în spatele atacurilor la directorul Spitalului Municipal e mai mult decât pare (hihihi pentru cine nu s-a prins).

În timp ce d-voastră vi se părea că nu se întâmplă nimic (meciurile de polo interesează pe prea puțini la fel și derby-ul dintre Kinder Paleu și FC Hidișel), pe marginea politicii mai multe grupuri locale se agită teribil pentru atenția publicului: unii cer legalizarea marijuanei alții fac conferințe de presă mai des decât citesc ei înșiși presa. Nu-I bai, e loc în fluxul de știri.

La nivel macro, se remarcă faptul că patronii de la RDS-RCS sunt foarte supărați că investițiile lor în energie verde au fost făcute nerentabile prin deciziile guvernamentale de reducere a certificatelor verzi. Într-o încercare timidă de atac la guvernare, Digi24  acuză puterea că alungă investitorii. În timp ce investițiile merg prost, acumularea de capital simbolic merge strună:  un articol lung cât o monografie din Adevărul contribuie la construcția legendei. Încheierea cu citatul din Pleșu e apoteotică.