Update: comentariul anonim de mai jos (probabil că de la un jurnalist din Bihor) lămurește o parte din nedumeririle mele. Anume că tot sistemul se mobilizează atunci când apar organe disponibile pentru prelevare probabil pentru că numărul donatorilor este relativ mic iar cel al solicitanților mare. Aparent, între prelevare și beneficiar nu există nici o legătură. O autoritate separată face distribuția către posibilii beneficiari (adică stabilește dacă este vreo prioritate gen Arșinel sau nu și acționează în consecință :-)). Chestiunea e, prin urmare, și mai limpede: este corect să moară oameni de valoare și să se piardă resurse importante pentru prelevarea unor organe de care dispun arbitrar, mai apoi, niște funcționari corupți?
(Eu sunt convins că situația e mai complexă, dar asta avem în acest moment).
Hotnews publică lista marilor întrebări
consecutive accidentului aviatic din Apuseni. Cele uzuale, care sună a sfadă cu divinitatea, în mare parte
irelevante sau nepotrivite. Sunt convins că autoritățile, și cele
guvernamentale și cele locale, au făcut tot ceea ce trebuie dar,
date fiind condițiile, dezdnodământul este acesta. Așa că nu mă mir foarte tare
că a durat 6 ore găsirea celor prăbușiți în munți. Iar absența miniștrilor
Nicolăescu și Stroe de pe la televizoare mi se pare un semn de decență și nu un
motiv de revoltă. În fond oamenii ăia aveau de lucru iar presa era bine
informată.
Din toată revolta de acum subscriu la o singură
mirare: de ce a fost folosit hârbul care tocmai s-a prăbușit (și care probabil
că nu avea sisteme de siguranță funcționale care să permită depistarea în cele
mai izolate locații) când în hangarele SMURD se odihnea un
Piper nou nouț cumpărat cu câteva milioane de Euro din banii contribubililor? Presupun că avionul cel nou nu era pregătit pentru zbor la
momentul în care decolarea a fost urgentă. Sau...
Pe lângă asta, am alte nedumeriri și curiozități
prozaice, unii ar zice nepotrivite cu solemnitatea momentului, dar care au
legătură cu curiozitatea mea vis-a-vis de înțelegerea întregului mecanism
instituțional prin care resurse materiale și umane considerabile sunt
valorificate pentru salvarea de vieți prin transplant:
1) Pentru cine era ficatul la a cărui prelevare
se grăbea echipa medicală din București? Probabil că identitatea beneficiarului
e confidențială dar scandalul cu salvarea miraculoasă a
lui Alexandru Arșinel
ne-a arătat că sistemul românesc de transplant e cel puțin la fel de
viciat ca orice institutuție publică din România, în care alocarea resurselor
rare se face după „capacitatea de negociere” și nu după criterii transparente
care să asigure o oarecare egalitate de șanse. Revin: identitatea sau măcar
modul de stabilire a beneficiarului ficatului donat la Oradea sunt o informație
crucială, ea indicând sursa energiilor prin care au fost mobilizate resursele
prăbușite ieri lângă satul Horea.
2) Cum a ajuns Adrian Iovan, pensionar de ceva
vreme, să piloteze acest zbor?
Sunt piloții acestor avioane atât de rari încât celebrul personaj să fi fost
inevitabil? Sau zborurile cu aceste avioane sunt la „preț redus” astfel încât
un pilot pensionar era mai la îndemână. Aici îmi recunosc totala nepricepre -
iar presa a ignorat cu desăvârșire acest subiect - cum se stabilește la un
moment dat dacă se efectuează un zbor pentru prelevare de organe, daca da cu ce
aparat și cu ce pilot? Este foarte probabil însă, că dacă s-ar fi zburat cu
un alt avion sau cu un alt pilot tragedia să nu se fi întâmplat. În rest, odihnească-se în pace!
Poate că autoritățile vor învăța (au învățat ele
ceva vreodată?) din această tristă întâmplare câte ceva despre siguranța
traficului aerian și despre operațiunile de salvare iarna, în munți. Eu mi-aș
dori în schimb să învețe și să implementeze transparență și responsabilitate în
alocarea resurselor publice pentru interese private, plecând de la stabilirea beneficiarilor de transplant și până la posibilitatea de a face „ia-mă nene” cu avioane utilitare. Ce bine ar fi dacă toată lumea și-ar însuși morala acestei tragedii!
