Albumul din Egipt

Veselie in PSD

Odată cu finalizarea unui ciclu electoral tumultuos, scena politică s-a cam golit, iar media specializată şi publicul atent a intrat într-o oarecare somnolenţă. Lipsa de agitaţie politică este, în fond, expresia normalităţii cotidianului. Ea este inacceptabilă însă pentru partea din media care trăieşte din valorificarea emoţiilor politice ale celor mulţi. Decimată de criză, de lipsa de subiecte şi de eşecurile din ultimele bătălii, această specie a presei se năpusteşte ca un răpitor înnebunit de foame pe orice subiect politic mai de doamne-ajută. Astfel, venind inerţial în continuarea cataclismelor politico-mediatice din 2009, alegerile interne din PSD au beneficiat de o acoperire mediatică fără precendent şi fără concurenţă.

Restul se citeste la sursa: Informatia de Vest.

Conferinta

Vineri 19 februarie în Amfiteatrul II al Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane va conferenţia,

de la ora 12.00,

prof. univ. dr. Robert Reisz

Institut fur Hochschulforschung an der Martin Luther Universitat Wittemberg şi Universitatea din Timişoara

pe tema:

“Învăţământul superior privat în perspectiva ecologiei organizaţionale”

Vă aşteptăm cu drag!

Inca un realizare marca Hatos

Am reusit inca o performanta pe care ma grabesc, cu mandrie, sa v-o transmit.

Din toata asociatia de locatari (vreo 6 blocuri, 12 scari, fo 180 de familii) noi avem cele mai mari cheltuieli de intretinere pe perioada 22 dec 2009-25 ian 2010). Cu repartitor, cu 3 camere etc. platim cu cel putin 150 de lei mai mult pe perioada respectiva decat orice gospodarie care nu are repartitor. Adica decat cei care, cica, sunt penalizati ca nu au pus osul la eficientizarea consumului energetic al populatiei.

E misto sa fii cel mai tare. Chiar daca esti cel mai tare fraier.

Reforma morala si sevraj

Motivaţiile din spatele taxei pe alcool care se intenţionează a se institui în Oradea sunt străvezii: municipalitatea are nevoie disperată de bani şi se gândeşte să-i atace la buzunar pe deţinătorii de întreprinderi vulnerabile din punct de vedere moral. Pentru că bordeluri nu sunt, iar casinourile sunt puţine ochii încruntaţi ai administraţiei s-au fixat pe cârciumi, capitol la care, tradiţional, stăm bine.

Restul panseurilor in Informatia de Vest.

Ne vedem pe gugăl bucs

Gata. Am hotarat că știința este publică, trebuie diseminată, chiar și cea produsă în epoca timpurie.

Așa că am cocoțat pe google.books.com două din capodoperele de început.

Sport și societate. Introducere în sociologia sportului (2002)

și

Contracepție, dragoste și sărăcie (2004)

Căutați-le cu guglă și le veți găsi. Apoi, fiți îngăduitori, apreciați conținutul nu neapărat forma. Vă rog eu.

Și nu uitați să citați.

Surviving Egypt

Sat beduin „autentic” așteptând turiștii dornici de experiențe etnografice.

Scenă familiară. Da, fata cerștește.

Pentru prestația de figurație Ibrahim (nume generic) a primit 50 de piaștri. Nu a fost mulțumit. Nici noi.

Zeii din cartușe nu au cerut bacșiș. De aia Egiptul antic a avut o civilizație mare, dom'le!

Și acum regulile:

1. Nu luați în seamă prognozele meteorologice ci urmăriți mai degrabă mediile pentru perioada și zona respectivă precum și sfaturile altor călători. Noi am crezut, bazându-ne pe previziunile de pe net (wunderground, bbc etc.) că va fi rece și vântos. Ei bine, așa a fost la sosire, în rest un fel de iulie românesc, cu temperaturi de 3o de grade si cer senin non-stop. Asta în februarie.
2. Dacă vreți să fierbeți în apă de 30 de grade sau să vă coaceți la umbră la 40 de grade faceți vizita vara. Dacă țineți la sănătate și vă interesează și să vizitați câte ceva, mergeți din decembrie până în martie. E și mai ieftin dar, mai ales, suportabil.
3. Nu întindeți obiecte către băștinași. O să vi le ia, cu scuza că le-ați dat.
4. În Egipt, ca turist, nu aveți prieten. Fiecare turist este doar o vacă de muls pentru localnici - e drept că și pentru agenția de voiaj, hotel sau ghid. Orice semn de prietenie, familiaritate din partea Ibrahimilor locali este doar parte a ritualurilor de extorcare a bacsisului sau de vânzare a ceva.

5. Toată lumea așteaptă bacșiș. Face parte din matricea culturală a egiptenilor moderni. Cred ca și președintele lor așteaptă ceva mărunțiș de la marii lideri când se întâlnește cu aceștia. Lângă anunțul mare cu No tip veți găsi pe cineva cu aer de refugiat din Haiti care îți cere cu gesturi tâmpe ceva bănuți. Polițiștii care ar trebui să alunge păduchii care se agață de turiști vor face același lucru, chiar dacă mai subtil uneori și asistați de kalașnikoave.

6. Ca să scapi de neplăcerile vânătorilor de ciubuc cel mai bine e să îi eviți cu nesimțire proporțională (vezi regula 4: o să îți întindă mâna prietenește, o să îți ofere, ha ha ha, cadouri, întreabă din ce țară ești și alte bullshituri dinăstea; pur și simplu vă faceți că nu îi băgați în seamă). În nici un caz nu acceptați ceva de la ei, dacă o faceți va trebui să plătiți. De exemplu, nu urcați pe cămilă până nu ați convenit prețul, inclusiv coborârea de pe cămilă :-)
7. Ciubucarii vor doar bancnote în valută. Așa că cel mai bine e să le dați monezi locale, dacă nu ai ce face. Jumătate de liră egipteană (50 de piaștri) este suficient de puțin ca să îi enerveze și să vă dea oarece satisfacție în schimbul stresului suportat.
8. Am observat că sunt turiști - occidentali de obicei - care împart bacșișurile cu plăcerea antropologului cufundat în cultura locală. Este o tâmpenie ecologistă care nu face decât să perpetueze un mod de viață nedemn și, evident, o experiență turistică dezagreabilă.
9. Ajuns în Egipt află că orice preț este negociabil. Dar orice. Cine vă spune că e altfel vrea să vă păcălească bazându-se pe reflexele de consumator european. Dacă nu aveți ceva mai bun de făcut și începeți să cumpărați lucruri, negociați prețul cu nesimțire. Vânzătorul nu o să vă dea produsul dacă nu face profit așa că nu trebuie să luați în serios lamentațiile lui despre mărimea familiei sau despre diverse greutăți ale vieții. Amintiți-vă de regula 4. Această regulă este valabilă și pentru serviciile turistice - excursii, masaje, tatuaje, expediții etc. Negocierea poate fi un joc foarte fun. Practicati-l de câte ori este cazul sau ca tratament pentru probleme de competență socială și stimă de sine.
10. Dacă plătiți excursii prin Egipt (de pildă la Luxor sau la Cairo) țineți minte regula de aur - regula 4. La fel ca și pentru localnici, pentru ghid sau pentru șofer sunteți doar niște buzunare doldora de bani care trebuiesc golite folosind diverse tertipuri. Pregătiți-vă să fiți conduși la tot felul de businessuri locale care, cică, vă vor familiariza cu ocupațiile și obiceiurile locului. În realitate, șoferul primește ciubuc de la fiecare dugheană la care oprește iar ghidul la fel. În cazul în care insistă cu porcării de acest fel - ateliere de papirus, cătune de beduini, ateliere de alabastru, chioșcuri cu esențe mirositoare - aduceți-le aminte de scopul călătoriei și de faptul că ei oricum sunt plătiți. Altfel riscați ca în locul piramidelor să faceți cunoștințe cu tot felul de escroci, ceea ce poate fi, în fond, interesant.
11. Dacă sunt în drumul turiștilor, este foarte mare probabilitatea ca produsele aflate în vânzare să fie niște ieftinături chinezești ordinare. E vorba de suveniruri, de papirusuri, de esențe „produse de familia mea în oaza Faium” - poveste pe care o s-o auziți în toate dughenele de parfurmuri din Egipt. Abțineți-vă de la a le cumpăra oricât de puternică este presiunea spre conformitate. Aproape orice chinezărie cu hieroglife o veți găsi mult mai ieftin în aeroport.
12. Trecând peste amănuntele de mai sus, excursiile prin țară, dacă sunt făcute în anotimp potrivit iar prețul negociat dur, merită efortul. Evitați-le pe cele îndelungate cu autobuzul: chiar dacă veți economisi ceva bani, călătorii de câte 12 ore cu autobuzul vă vor strica tot sejurul. De pildă, dacă vreți să mergeți din Hurghada sau Sharm el Sheik la Piramide, alegeți avionul. Dacă nu vă permiteți excursia cu avionul mai bine stați la plajă.
13. Unele servicii turistice sunt, în opinia mea, dar și a altora care le-au încercat, niște bullshituri. De pildă expedițiile safari taxate cu câteva zeci de euro, vă vor purta prin nisip la niște cătune de beduini făcuți la teatrul din localitate care vor dispărea imediat ce au plecat și turiștii și vor reveni doar cu jumătate de ore înainte următoarei caravane de fraieri. Banii pe așa ceva pot fi cheltuiți mai cu folos - de pildă pe lecții de scufundări.

Pe unde se strica pestele?

Dramele politice din ultimii ani au adus în atenţie un sindrom pe care mulţi îl etichetează ca şi criză de legitimitate a clasei politice. Politicienii par a fi departe de popor, de interesele şi valorile acestuia, lucru semnalat de apatia alegătorilor, de lipsa de încredere a instituţiilor politice şi a reprezentanţilor acesteia. Se pare, dacă ne aplecăm asupra modului în care sunt reflectate acţiunile şi onorabilitatea elitei politice, că am ajuns din nou în situaţia descrisă de criticii conservatori ai parlamentarismului antebelic, la situaţia în care o pătură superpusă uzurpatoare suge fără milă sângele naţiei.

Restul, in Informatia de Vest.