Tezele cu subiect unic din Romania, cacealma nationala

http://www.gandul.info/puterea-gandului/educatia-coruptie-cu-subiect-unic.html?4237;2308153

Humboldtianism vs profesionalism

Colegul nostru de catedra Mihai Maci are un articol in ultimul numar din 'Idei in Dialog'.

http://www.ideiindialog.ro/index.php?categorie=12&stire=116

Pe scurt, pentru moment. Mihai are dreptate ca problema invatamantului preuniversitar romanesc, care este intr-o profunda criza, nu este lipsa de vocationalism. Acest diagnostic, frecvent intalnit, este atat superficial cat si periculos. Colegul nostru face insa, in comentariul sau, o alta gresala, ceva mai sofisticata, care paraziteaza reflectiile despre scoala romaneasca, si anume ca reduce 'cestiunea' la cea a continutului invatamantului, eventual la detalii pedagogice de genul atitudinii profesorale etc. Iata cateva teme mai degraba ignorate:
- responsabilitatea profesorilor
- lipsa generala a echitatii in evaluare si promovare
- segregarea scolilor si inegalitatea sociala in crestere
- decalajul dintre sat si oras

La ora asta diagnosticul meu ar pleca de la premisa ca profesionalismul si echitatea sunt eroisme in zilele noastre. Iar in Romania organizationala eroii nu prea au loc.

Intrare in bloc

In spiritul distrugerii creatoare, intrarea in bloc a devenit mult mai periculoasa decat era in poza anterioara pe tema aceasta.

Oamenilor din zona li s-au infundat sperantele in gropile mestesugite de contractorii primariei.

Conferinta ACUM

Imagine din plenul conferintei de la Brasov

studiu PISA

Pagina unde se gaseste rezumatul executiv:
www.pisa.oecd.org

PISA 2006: Romania la coada Europei

Ieri, 4 decembrie, au fost date publicitatii rezultatele studiului PISA 2006, organizat de OECD. Elevii romani se bat cu cei din Muntenegru pentru locul codas in Europa. La nivel mondial cele mai bune scoruri le au copii din Finlanda si cei din Coreea de Sud, Taiwan sau Kong-Kong. Cei mai slabi au fost, in mod sistematic, cei din Kirghizstan. Sunt curios ce dezbateri vor avea loc in tarisoara despre 'performantele' scolii romanesti? Eu am aflat despre rezultate intamplator, de la televiziunea maghiara, unde se discutau destul de trist rezultatele elevilor maghiari (care sunt in jurul mediei celor 57 de natiuni participante).

Romania
La 'stiintele naturii' (science): locul 44-48 din 57 de natiuni
La citire: locul 44-50 din 57
La matematica stam mai bine: locul 43-47 din 57

Sfarsit de epoca (CFR vs superficialitatea levantina)

Presa din Bucuresti trateaza cu nemultumire prost mascata succesul CFR-ului in campionatul intern. Evident, fire incalcite si greu vizibile leaga patronatul din media si profetii din presa sportiva de 'finantatorii' marilor echipe din Bucuresti sau mai bine spus de sistemul 'ticalosit' care le facea posibile. Dar ar fi si motive 'obiective':
1. Ehipa din Cluj are un lot care ofera putine subiecte gazetarilor. Par a fi profesionisti putin preocupati de can-canuri.
2. Muresan si Paszkanyi nu sunt spectaculosi in nici un fel - in timp ce la Bucuresti, adavaratul spectacol il ofera mai degraba patronii si ciracii lor.
3. Valorificarea mediatica a celor de la Cluj este mai costisitoare. Oamenii aia nu pot fi invitati permanenti la talk-showurile fotbalistice.

Sigur, poate fi si o explicatie mai simpla, care nu exclude observatiile de mai sus. Pur si simplu, presa 'sportiva' se facea foarte simplu cand toate evenimentele se petreceau 'in usa redactiei'. Ziaristul se intalnea la club cu fotbalistul, si iaca stirea! Astfel jucatorii de la Cluj, poate la fel de petrecareti ca si cei din capitala, erau feriti de publicitatea acestora din urma. Noua 'geopolitica' a fotbalului ii va pune pe conducatorii din presa sa investeasca mai mult in reporteri si altii ca ei care fac investigatii si documentare serioasa si, poate, sa se ocupe mai mult de sport si mai putin de amantele si masinile patronilor si, uneori, ale sportivilor.

ACUM mai bine decat anul anul trecut

Conferinta ACUM (Brasov) de anul acesta a fost mai buna decat cea de anul trecut. Paradoxal, ar spune unii, desi participarea a fost, aparent, mai slaba.  Eu as spune ca tocmai de aia. O parte din 'corifei' au lipsit - au fost, totusi, Zamfir, Ilut si Rostas. La fel, 'marile centre'  (Bucuresti, Cluj, Iasi) au absentat aproape total. Cu absenta colegilor mai tineri din aceste centre de la conferintele nationale oricum ne obisnuiseram... In schimb, s-au prezentat cei de la Craiova, Alba Iulia si, cu voia d-voastra, Oradea. Atmosfera a fost lipsita de festivismul obisnuit conferintelor de tipul acesta, poate tocmai pentru ca evenimentele nu au fost dominate de prezenta coplesitoare a 'seniorilor' . In schimb, s-au consumat energii substantiale in sectiuni si in activitati anexe datorate mai ales studentilor, lucruri care dau consistenta unei reuniuni profesionale.

De remarcat atmosfera pozitiva din catedra de la Brasov si relatia buna pe care o au cu studentii. Da stiu, perceptiile de genul acesta pot fi dirijate de un atent management al impresiei, dar daca este asa, cei de la Brasov o fac bine. La fel, am retinut stradania celor de la Alba Iulia, ca si pe cea a celor de la Brasov, de a implica studentii in cercetari de teren in care, chiar daca nu se invata cine stie ce sociologie, se intareste spiritul de echipa. La capitolul organizare, nu am nimic de reprosat.

Sigur ca ar mai fi fost lucruri de observat dar nu am stat decat 24 de h la conferinta.

Alegeri + referendum

Rezultate raportate la asteptari

PD - a cam pierdut
PSD - a stagnat
PNL - a castigat
UDMR, PLD, Tokes - castigatori

Pentru PRM, PNG si PC lucrurile au ajuns in matca normala. PIN-ul nu a fost niciodata mai mult decat un fel de PC.

PS

PS la postul anterior. Decizia privind intrebarea din referendum este in majoritatea cazurilor irationala. Sistemele in concurenta nu sunt cunoscute de catre majoritatea electoratului iar la referendum vor merge oamenii sa isi exprime adeziunea la Basescu si eventuala ostilitate activa la adresa restului clasei politice.

Votul uninominal in ceata

Referendumul pentru uninominal arata ca reforma sistemului politic este in ceata. De bine de rau, avem o lege care consfinteste alegerea reprezentantilor printr-un sistem recunoscut de toti ca fiind, macar in parte, uninominal. Pe de alta parte, nu exista nici o sansa, zic eu, ca referendumul sa fie validat. Si atunci, care e rostul referendumului convocat de presedinte? Pot fi mai multe explicatii.
1. Plebiscitul este unul din ultimele acte ale chicken-game - ului dintre Basescu si Tariceanu. Chiar daca Tariceanu i-a luat-o inainte prin asumarea raspunderii pentru sistemul APD, Traian Basescu a socotit, ca pe termen lung, nu-i va folosi inca o razgandire. Iesirea din aceasta situatie nu este clara. Daca referendumul nu este validat, va fi un esec evident pentru Basescu, chiar daca va da vina pe boicotul mediatic, pe actiunea oligarhilor s.a.m.d. In plus, nu se stie care va fi decizia Curtii Constitutionale la solicitarea presedintelui vis-a-vis de legea pe care si-a asumat raspunderea guvernul etc. Castigatorul este primul-ministru care, aparent, a luat o decizie curajoasa si in consonanta cu vointa electoratului.
2. Putem presupune ca convocarea referendumului, in ciuda actiunii mai rapide a guvernului, vizeaza, in realitate, doar intarzierea introducerii sistemului de vot uninominal. In sistemul de vot pe liste PD-ul este in avantaj net dar pe un sistem uninominal rezultatul final al PD-ului poate fi redus de o oferta de candidati imbunatatita de celelalte partide - adica PSD si PNL - celelalte nefiind capabile de asa ceva. In plus, nici PD-ul, la fel ca si celelalte partide, nu au interesul de a pierde controlul total pe care il au asupra selectiei si activitatii reprezentantilor nostri din parlament. Daca referendumul reuseste, ceea ce este putin probabil, ar urma luni de zile de dezbateri pentru legiferarea sistemului propus de presedinte. Destul de probabil, proximele alegeri parlamentare nu ar apuca acest sistem.

Ce se va intampla? Intrucat referendumul nu va fi validat, viitorul pe termen scurt al sistemului electoral depinde de decizia Curtii Constitutionale. In cazul in care aceasta constata neconstitutionalitatea legii propuse de guvern se reia procesul legislativ si exista o anumita sansa ca la un nou vot legea sa cada, mai ales din cauza scaderii presiunii dinspre Cotroceni. Daca, in schimb, CC accepta legea ca fiind constitutionala, legea devine activa, presedintele fiind obligat sa o promulge. Din pacate, legea nu a stabilit colegiile electorale, ceea ce presupune in viitor un laborios proces tehnic si de negociere. Chiar si asa sunt sanse ca legea sa nu fie aplicata la alegerile parlamentare din 2008.

Sistemul electoral viitor depinde, ca si multe alte lucruri importante din ultima perioada, de Curtea Constitutionala. Curtea a demonstrat ca stie sa navigheze destul de abil in apele periculoase ale politicii romanesti. Inregistrand esecul lui Basescu,  Curtea va accepta, probabil, constitutionalitatea legii propuse de guvern si va deschide posibilitatea aplicarii ei la primele alegeri.

Concluzie. Chiar daca exista riscul amanarii aplicarii la alegerile din 2008, existenta si aplicarea unui sistem de vot uninominal (cel propus de guvern) este o minirevolutie care constituie una dintre roadele fericite ale razboiului deschis dintre palate.
Evident, raman multe necunoscute. In functie de negocierile de culise de dupa alegerile de azi, putem sa ne asteptam la o perioada de instabilitate guvernamentala care sa faca imposibil de aplicat legea pe care si-a asumat raspunderea guvernul. Ceea ce ar reprezenta un deznodamant fericit pentru aproape toata clasa politica.
Cu alte cuvinte, desi pare ca sunt in concurenta doua sisteme de vot uninominal, existenta in viitor al unui astfel de mecanism de promovare politic nu este in nici un caz certa.

Reforma fatala in sanatate

Tragedia micutului nascut strangulat cu cordonul ombilical la Spitalul Universitar din Bucuresti (cel mai tare, ce mai, crucisatorul, portavionul sistemului sanitar din Romania) imi aduce aminte ca in 2007 bugetul sanatatii s-a dublat fata de anul 2004 (vezi http://www.postamedicala.ro/content/view/3106/95/). A simtit cineva o imbunatatire, oricare, a calitatii serviciilor medicale in tarisoara noastra?

Structura bugetului national cuprinde, de altfel, multe lucruri stupefiante. Printre altele, asa cum remarcam si in 'Sociologia educatiei', avem cel mai mare raport dintre bugetul pe student la studii universitare si cel pe elevi la studii preuniversitare din Europa. Cu alte cuvinte, cream 'elite' pe seama celor multi.

La bloc, aventura contiuna

Iata poza pe care o promiteam. Bilele aurii marcheaza cateva surprize din jurul blocului.

Transeele de pe Sovata

Suntem in 20 noiembrie. Am ratat la secunda plata ratei la creditul luat de la V*lksbank. Am ajuns la ghiseu la 6 si cateva secunde, oricum dupa ce programul de incasare a ratelor la credite se incheiase. Asa ca ma voi alege cu o amenda de 10 Euro.
In cartier, viata merge mai departe in deplina normalitate.
Situatia transeelor din fata blocului s-a imbunatatit. O parte din santuri au fost acoperite iar peste glodul cu pietris turnat avem, din loc in loc, podete improvizate cu multa maiestrie din diverse materiale refolosite. Tinerii de pe alee au spatiu pentru distractii extreme, la fel si pensionarii iar vanzarile de cizme de cauciuc cunosc o crestere spectaculoasa. Ultima sambata si duminica un tanar de maximum 20 de ani (venit de prin Oltenia, odata cu compania de constructii) a gaurit ore intregi peretele de sub intrarea in scara. Gurile rele pretind ca un vecin si-a facut 'mestesugareste' - adica prin resurse proprii, si cu aprobare de la bunul simt - un beci 'personal' in fundatia comuna a cladirii, iar muncitorii de la canalizare trebuie sa produca noi gauri pentru a face niste racorduri. In plus, am inteles ca vecinul care si-a injghebat parcare personala pe spatiul verde din fata geamului nu a facut decat sa respecte norma locala, la fel ca si toti detinatorii garajelor si a imprejmuirilor cu iz mai mult sau mai putin rustic de pe malul Crisului. Nu mai vorbesc despre bucuria de a avea casa plina de galagia vioaie a trudei constructorilor la orele in care mica burghezie si descendentii acesteia isi petrec somnul de dupa-amiaza!

Acum vreo doua saptamani un utilaj masiv a intrat pe aleea din fata blocului (acolo unde este sapat) si a facut ceva reparatii. In urma reparatiilor acoperisul de deasupra intrarii in scara a fost partial distrus. O televiziune locala chemata sa popularizeze fericirea locuitorilor din zona a refuzat apelul pe motiv ca sesizarea venea de la 'persoane fizice' si nu de la persoane 'juridice'. Se pare ca au fost in zadar incercarile comitetului de bloc de a convinge peretii sa de a un telefon la presa.

In cele din urma, acum cateva zile, o delegatie a locatarilor din zona a ajuns la primarie sa explice nedumerirea vis-a-vis de noua topografie a locului si mai ales sa dumireasca daca noile forme de relief aparute sub geamuri sunt permanente. Nu de alta, dar pamantul din spatiul fostelor alei ar putea valorificat, la fel si santurile adanci. (Multi vecini ar fi incantati sa pescuiasca direct din geam, cred). Intalnirea de la primarie a fost un fel de 'surprize, surprize': primaria a fost uimita ca a receptionat o lucrare neterminata.

Maine voi pune cateva poze facute alaltaieri, pentru a sustine cele de mai sus. Se va vedea in poze si faptul ca avem, in sfarsit, interfon si termopan la intrare. Ce mai, traim o epoca de impliniri marete.

De mai multe saptamani se schimba tevile din fata blocurilor Q de pe SOvata (adica unde locuiesc si eu). Asa ca accesul in scari se poate face doar pe niste podete improvizate, destul de nesigure. Sub ele se casca niste santuri extrem de periculoase pentru oameni care nu sunt suficient de prudenti. In plus, din cauza ploilor din ultima vreme, in zona este un noroi de nedescris.

Inteleg ca reteaua de canalizare trebuie modernizata, nu am ce obiecta la acest capitol. Dar o minima decenta din partea beneficiarului (primaria) sau a constructorului, ar fi solicitat masuri de securitate in zona sapaturilor (mai ales pentru copii), asigurarea accesibilitatii satisfacatoare (cei aflati in carucioare nu au nici o sansa sa iasa din bloc pana in 31 octombrie, cand se vor termina, se pare, lucrarile!) si o rapiditate mai mare a lucrarilor.

Bagaje ghiduse

Nazist, arogant, cu veleitati mesianice, cum-necum, imi pare rau pentru supararile autorului comentariului la postarea precedenta. Sper sa ii treaca in timp si sa putem discuta si civilizat.

Reiau, pe scurt, epopeea caledoniana. Bagajul mi l-am recuperat deplasandu-ma, personal, la aeroportul din Glasgow. Geamantanul ajunsese din a doua zi dupa sosirea mea, doar ca personalul nu a fost in stare sa gestioneze situatia. In aceeasi zi am fost mutat intr-o camera cu dus, cu apa calda :-) Am avut 2 zile normale, in cele din urma.

Ca sa fie tacamul complet, la intoarcere bagajul mi-a fost din nou ratacit. Nu vi se pare prea mult?

Conferinta ESA Glasgow, un fel de jurnal

Drumurile Europei sunt aglomerate de masini cu numar de Italia venind dinspre Romania. Ar fi bine ca macar jumatate dintre ele sa poarte spre casa turisti peninsulari care se intorc la serviciu dupa un concediu pa taramurile mioritice...

 

Un baiat care se intorcea la Roma, la lipit faianta, imi spune de o gara (Tiburtina?') in care misuna talhari veniti din Romania. Aparent, un loc foarte periculos. Asa ca atentie pentru vizitatorii orasului etern. 'Face de 4 ani Italia'. La fel si sotia lui. Copilul de 3 ani il vor duce in curand in Italia.

 

La aeroportul din Glasgow descopar cu groaza ca British Airways mi-a ratacit bagajul. La fel si altor zeci de pasageri, care venisera cu zboruri cu escala din diverse parti ale lumii. In fine, mi se promite ca se rezolva totul pana seara etc., dupa ce am stat mai bine de o jumatate de ora la coada sa imi expun doleanta. In camera din caminul Universitatii (Caledoniene he he) descopar alta grozavie: nu este apa calda. Unchesii de la poarta (mustata groasa, obraji unflati si respiratie obosita), se freaca sub chipiu si isi aduc aminte ca la etajul nostru trebuie chemat instalatorul. Dupa o zi, instaltorul a venit, asa ca avem doua feluri de apa, rece si foarte rece. Evident ca acum, a doua zi de la sosire (este 22.15 in Scotia), nu mi-a parvenit bagajul.

 

 

Conferinta a inceput bine. Bine in sensul ca avand in vedere platitudinile spuse, noi sociologii romani nu avem de ce sa fin complexati.

 

Cineva observa mai tarziu ca lipsesc marii sociologi de la aceasta conferinta. Oare ar fi mai bine sa ne abtinem si noi de la astfel de intalniri? :-)

 

 

Fuga de realitate

Una dintre cele mai nesimtite propuneri auzite recent, este aceea de a interzice difuzarea sondajelor de opinie in timpul campaniei electorale. Vezi http://www.hotnews.ro/articol_82771-Un-atentat-impotriva-dreptului-la-libera-exprimare-de-Mircea-Kivu.htm
Pe langa argumentele lui Kivu din articolul la care fac trimitere ami am vreo doua: ca sondajele sunt inca o cale de a valida rezultatele alegerilor (da, mi-e teama ca alegerile pot fi falsificate) iar la teza ca sondajele sunt un instrument de manipulare, nu pot decat sa intreb, ce este campania electorala, daca nu manipulare? Adica ziarele vor putea publica orice, ca doar sondajele fac rau democratiei.

Din necunoasterea alternativelor au de castigat, s-ar putea presupun, partidele aflate pe tobogan: PRM si UDMR mai ales dar si PNL care are tot interesul ca PLD sa nu intre in parlament. Fuga de realitate a partidelor trimite la o metafora a lui Avramescu, care spunea intr-o emisiune ca clasa politica romanesca se comporta ca o putere de ocupatie, exterioara si straina populatiei cu care ar prefera sa aiba cat mai putin de lucru.

Sunt tare curios cum vor reactiona sociologii 'publici' cei atat de atenti la imaginea profesiei. Oare vor pune interesul politic mai presus de bunul simt?

Noi gânduri despre sociologia românească

Multă lume vorbeşte despre sociologia românească în termeni de criză sau, oricum, resimte momentul acesta ca fiind dificil pentru disciplină chiar dacă detaliile diagnosticului pot fi radical diferite, precum în opiniile recente ale profesorilor Zamfir si Rotariu din "Sociologie Românească". Pentru că am timp, îmi permit să fornulez câteva idei în această "cestiune".

În primul rând, care sunt simptomele crizei? Cred ca sociologii reflexivi (adică nu cei care au doar o diplomă în domeniu şi freacă menta prin birouri aşteptând concediul) sunt nemulţumiţi că:
- Profesia are un prestigiu, şi beneficii consecutive, scăzute. Deşi mulţi dintre sociologi se visează "ingineri sociali", consultanţi, eminenţe cenuşii, mentaţi, etc., situaţiile de acest gen sunt rare.
- Profesia are o reprezentare confuză în public, adeseori degradantă (sociologii: cei care fac sondaje, pe care, dacă nu sunt păziţi, le falsifică)
- Catedrele de sociologie din universităţi sunt în permanent pericol datorită cererii reduse de studii în domeniu.
- La nivel internaţional sociologia românească este, practic, necunoscută iar sociologii români intră greu pe piaţa sociologică globală.

Aprecierile catastrofice asupra situaţiei actuale sunt normale, având în vedere aspiraţiile de status ale sociologilor, dar reflectă, cum am mai spus, şi neînţelegerea locului epistemologic al sociologiei care este, în primul rând o disciplină de cercetare, fundamentală (la fel ca şi fizica sau biologia, aflate în aceeaşi "aparentă" criză) şi, în al doilea rând, o metodologie pentru toate ştiinţele sociale - unde împarte un loc de frunte alături de psihologie. Restul ştiinţelor sociale, inclusiv cele economice se înfruptă copios din rezultatele interogaţiilor metodologice ale sociologilor. Reiterez, fără să insist, că încercările de salvare ale disciplinei (de fapt ale iluziilor de "ajungere" a multor pseudo-sociologi din universităţi) prin fragmentarea ei în mai multe discipline aplicative cu aparent succes pe piaţa muncii (managementul resurselor umane, management de proiecte, dezvoltare comunitară ş.a.) este sinucigaşă şi va lăsa chiar aceste specialităţi fără oameni capabili să participe la dezvoltarea lor. Dar poate că acesta este sensul curentului: în viitor sociologii din România vor fi şcoliţi afară,  sau doctori în sociologie veniţi dinspre alte discipline, pentru că în România toată lumea va face domenii "aplicative" (cu care îşi vor găsi la fel de greu locuri de muncă precum cu diplomele de socologie, dar asta e altă poveste...)

Faţă de această evaluare am un bonus recent: poate că sociologia românească este în criză, dar toată sociologia este într-o astfel de situaţie. După conferinţa de Sociologie a Educaţiei  a ISA, organizată în Cipru, la care am participat, câteva epitete sunt suficiente pentru a descrie situaţia ramurii: criză de identitate, criză paradigmatică, criză metodologică, criză de competenţă. Sincer, cu unele excepţii, ditamai conferinţă ISA nu a fost cu nimic mai bună decât câte o sesiune de comunicări organizată de vreo universitate provincială.

Două direcţii de urmat, generale, pentru a ieşi din această cercetare:
1. Sociologia trebuie să se concentreze pe cercetare. Asta înseamnă concentrarea disciplinei la nivel doctoral. Cu alte cuvinte, de dragul atractivităţii pe piaţa muncii, se pot face mai sexy specializările de sociologie, dar sociologia de calitate, materializată în cercetări şi publicaţii se poate relansa prin programe serioase doctorale.
2. Spargerea monopolurilor simbolice, şi nu numai, care blochează dezvoltare disciplinei. Câţiva "corifei" din 2-3 universităţi decid prin tot felul comiţii şi acces la o sumedenie de resurse mersul actual al disciplinei, promovând discreţionar "discipoli" discutabili, teme de dezbatere fără miză sau care compromit disciplina. Tot ei stau ascunşi prin cine ştie ce cotloane când e vorba de exprimarea unei păreri autorizate despre marile teme de dezbatere publică deşi se plâng că cei care realizează sondajele de opinie strică imaginea profesiei. Evident că se feresc să se angajeze într-o parte sau alta. E mai bine să fii în toate luntrile profitabile!

Recunosc că direcţiile mele sunt greu de urmat, chiar dacă uşor de spus!

Fie pâinea bună rea tot mai bine în ţara mea...si totuşi mai stau în Spania!

De ce nu se întorc romanii plecaţi la munca in strainatate? E o intrebare aparent stupida. Raspunsul simplu este: pentru a castiga mai bine decat in Romania.
Cunoscand situatia celor care pleaca, mai ales in Spania si Italia, ne dam seama ca problema este nitel mai complicata. Intrebearea simplistă de la început ignoră costurile indirecte ale plecării în străinătate dintre care cel mai important este ruperea de reţelele informale si de toate beneficiile (dar şi necazurile aferente). In plus, perioada de acumulari materiale din strainatate este insotita de separarea de piatele locale cat si de renuntarea la alte acumulari ieftine disponibile in Romania, mai ales scolarizare. In termeni sociologici, se aduna bani, cu costuri in capital uman si social. Evident ca, in Spania, Italia, Irlanda etc., mulţi dintre ai noştri dobandesc nu numai bani, dar isi fac noi relatii si acumulează o importantă experienţă.
În multe cazuri însă, cred eu, bilanţul strict monetar al şederii în străinătate, este negativ şi totuşi se decide perseverarea în această strategie. Sunt destui care câştigă sume de sub 1000E- lună. Iar dacă luăm netul, după scăderea costurile cazării, transportului etc., rămân cu sume care nu sunt, adeseori, semnificativ mai mari decât cele pe care le pot câştiga acasă. Să nu uităm că venitul mediu net lunar în România se apropie de 400 de euro.
Semnificaţiile acestei aparente iraţionalităţi sunt multiple.
1) Trebuie luat în calcul un cerc vicios al subdezvoltării regiunilor furnizoare de emigranţi şi al emigraţiei. Aici, in BN unde scriu, antreprenorii se plâng că nu găsesc oameni pentru întreprinderile lor. Nu este vorba de cine ştie ce specialişti ci de muncitori calificaţi şi necalificaţi. Evident, nici specialiştii nu se înghesuie pe străzi - ei au plecat în alte fluxuri de migraţie internă şi externă. Astfel, investiţiile stagnează iar cele care sunt realizate pierd din cauza forţei de muncă insuficiente, fluctuante, nemotivate şi foarte slab calificate. În plus, dintre cei care au stat la muncă afară, foarte puţini s-au întors cu un capital educaţional mai bun, în afara unei exeperienţe organizaţionale occidentale. Din pacate, cei care au sperat ca emigraţia va produce un boom economice în regiunile furnizoare de emigraţie s-au înşelat. Creşterea se realizează nu numai cu bani dar şi cu oameni. Regiunea din care ai plecat, si care ai sperat sa se faca mai primitoare până la întoarcerea planificată într-un timp scurt, nu este mai îmbietoare ca la plecare. Şi atunci, de ce să te întorci?
2) Cu cât şederea a durat mai mult cu atât sunt mai slabe relaţiile sociale cu cei de acasă şi mai creatoare de dependenţă cele din patria adoptivă (în cele mai multe cazuri cu români aflaţi în situaţii asemănătoare).
3) Plecarea în străinătate este şi o punere în paranteză/ scurtcircuitare a proceselor de dobândire de status. Românii care pleacă, de obicei destul de prost educaţi, din medii deprivate - sate sau oraşe mici din regiuni sărace, speră la o oarecare îmburghezire prin "scurtătura" muncii cinstite şi asidue în străinătate. Accederea în clasa mijlocie românească se face în funcţie de deţinerea unor capitaluri educaţionale, culturale sau relaţionale importante şi este în foarte mică măsură o chestie de merit. Pentru cei care pleacă în Spania sau Italia, emigrarea este similară cu căutarea Eldoradoului, Goana după aur din America secolului al 19-lea sau marile migraţii către SUA din ultimele două secole. Cum mobilitatea socială nu s-a îmbunătăţit recent iar şansele sociale ale celor plecaţi sunt stagnante (au bani, dar nu au relaţii, nu au şcoală etc.) direcţia aparent cea mai bună, pe termen scurt, este înapoi la căpşuni!
Spania şi Italia nu reprezintă, în nici un caz, tărâmuri miraculoase. Dar reprezintă cel puţin un loc al egalităţii de şanse pentru români (mă îndoiesc că se compară cu băştinaşii) şi al speranţei.

Stavrizii din Felix

De 1 Mai muncitoresc oamenii au facut baie.

Halal egalitate de sanse in educatia romaneasca!

Cu cat intr-o scoala proportia copiilor ai caror parinti au educatie inalta este mai mare, cu atat mai bune sunt rezultatele scolare din aceasta scoala. Proportia din varianta explicata este de 49%. Materialul complet la ahatos.rdsor.ro

Un mod de a face politica

Santaj, manipulare - instrumentele partidelor balama

2004 vara: Antena 1 il hacuieste pe Sachelariu la Bacau iar Stavarache - actualmente liberal - castiga alegerile pentru primaria de acolo. Ingrozit, PSDul face cu Felix o mezalianta de care ii pare rau si acuma.

2007 primavara: Vadim Tudor declara ca este posibil ca PRM-ul sa nu voteze suspendarea lui Basescu. Oare ce i-o fi promis coalitia antiprezidentiala, mai ales Voiculescu, la negocierile febrile care au urmat? O sa vedem de acum inainte la Antena 1-3.

Chiciuri

Niscai poze foarte faine!
Cateva mostre de aranjamente bune de vandut actiuni la FNI sau bonuri Caritas.

Noua pedagogie politica nationala

Ioana Lupea de la EZ are o parere interesanta despre ce se intampla in politica acum (am auzit-o la Realitatea, azi dupa-masa). Pare-se ca strategia PNL este de a reeduca electoratul de dreapta, care este fixat pe fetisul ADA. 1. Se face harcea parcea din ideea Aliantei, care este decredibilizata, ajutam PDul sa se dezumfle si neutralizam pe Basescu, care din lider providential este transformat intr-un simbol al neputintei si vehicul al rusinii de sine al celor care l-au votat , 2. apoi, fiind timp destul pana la alegeri, refacem oferta de dreapta, in care un loc de vaza ar trebui sa aiba, PNL, mai curat, mai uscat.
Totul incepe cu un circ cat mai mare, care are darul de a aliena electoratul Aliantei de temele si simbolurile acesteia. Suntem in mijlocul lui.

Biblioteca virtuala europeana.

A aparut biblioteca virtuala europeana. La www.europeana.eu
Deocamdata doar trei biblioteci contributoare, cam putin pentru un anti-google.

Mizerie urbana

In orasele noastre ai impresia, uneori, ca esti intr-o mare groapa de gunoi. Daca pentru lumea civilizata distinctia privat/public inseamna registre diferite ale responsabilitatii la noi e simplu: responsabilitate maxima vs iresponsabilitate. Romanii sunt curati, persecuta cu mare atentie orice impuritate si imperfectiune din gospodarie dar accepta cu seninatate murdaria care la inghite paradisul iar unii ii gasesc chiar calitati (de exemplu, parfumul 'balcanic'). Sau poate ca problema e institutionala?
Iata cateva imagini ale modului incarcam de semnificatii locurile comune, adica spatiul public.
Prima poza e din Oradea, evident 'romanticul' mal al Crisului. Intr-un oras care se lauda cu multe, malul malos, inundat de mizerii umane si invadat de stuf seamana a declin urban. Lipsa a spiritului civic si a responsabilitatii autoritatilor (care traduc, in cele din urma, agenda cetanilor), in orice caz.

A doua imagine este din Bistrita, superb oras medieval sasesc pe care am impresia ca locuitorii sai nu dau doi bani. Spatiul de langa o bucata ramasa intreaga a zidului si unul din bastioane este o veritabila groapa de gunoi.
Evident, nu este suficient sa atacam doar obiceiurile locuitorilor. Situatia actuala este un rezultat al unor dependente de cale greu de combatut. Traditiile, maindriile si atasamentele locale au fost sistematic atacate in perioada comunista. Cetatea Oradiei a fost mascata de niste blocuri hidoase care strajuiesc tipicul 'centru civic', de niste cladiri administrative sumbre si de piata agro-alimentara, toate menite sa inlocuiasca locurile cu semnificatie civica reala ale urbei. Ca sa puna capac la toate, mai in zilele noastre stergerea cetatii din constiinte si mai ales din raza vizuala a fost desavarsita prin construirea in fata ei a unei biserici enorme. In Bistrita, ca si Oradea, tragediile anilor 39-50 au eliberat casele burgheze din centrele istorice care au fost populate cu asistati sociali. De aici ghettoizarea etc.

Echidistanta se tine cu excursii in capitale europene

Mai multi ziaristi s-au plimbat, alaturi de un grup de pesedisti, pana la Bruxelles. Un reportaj apare, de pilda, in Bihoreanul, la http://www.bihoreanul.ro/articol/ziar/oradea/pesedisti-prin-europa/14506/226/ dar a fost si un reportaj pe TVS. Se poate intelege din aceasta aventura cel putin faptul ca PSDul local e aproape de oameni, si mai ales de ziaristi. Articolul lui Budea ni-i prezinta simpatici, numai buni de luat in tabara sau la pescuit. Din relatarile media am inteles mai ales ca Athanasiu e foarte ofticat ca nu a prins un loc eligibil pe listele pentru Parlamentul European si din acest motiv, a vrut sa le arate ingratilor lui colegi ca stie sa intoarca si obrazul celalalt aranjandu-le o calatorie pana in capitala Europei. Punctul culminant al excursiei de documentare a fost, pare din materialul TVS, o conferinta de presa in care Athanasiu a batut obrazul clasei politice din Romania (plina de impostori, care habar nu au de nimic) si presei, care creeaza aceste monstruozitati. 
Astept o obiectivitate si responsabilitate sporita din partea presei locale. Bineninteles, ca urmare a familiarizarii cu politica europeana si a insusirii lectiei predate de fostul ministru al invatamantului.

Unde dai si unde crapa

Interesante ultimele sondaje politice. Incercand, in mod cinic, sa distruga rudimentele de stat de drept din Romania, gasca de papusari din politica si media conduce tara catre dileme politico-morale pe care le-am mai trait la alegerile din 2000. Sondajul IMAS dat azi publicitatii este elocvent: http://www.hotnews.ro/arhiva_avt/3629.pdf. Marsaluind neabatuti de la planurile lor, in ciuda evidentelor sociologice care ar trebui sa ii ingrijoreze, acestia - papusarii - demonstreaza ca urmaresc doar obiective imediate, probabil la fel de mizerabile ca si caracterul lor.

Presa vazuta de pe blog

Interesant proiectul de analiza a presei romanesti din 2006 de la
http://imp.unwiki.com/index.php?title=Presa_Scrisa

Sondaje, sondaje

In ultimele zile au aparut cateva sondaje. Si controversele aferente. Intr-una din ele, e drept de nivel local, am fost si eu implicat. Interesant este ca vociferarile impotriva sondajelor au ajuns la o intensitate de care doar o oarecare lipsa de sensibilitate (sau de interes?) ma pot lasa indiferent. Pornesc de la premisa ca este greu de crezut ca  trei sondaje (CSOP, CURS, IMAS) nationale au fost masluite, de aceiasi papusari. Coincidenta este prea mare, dar nici ideea ca patronii firmelor respective sunt sinucigasi din punct de vedere profesional nu e prea credibila. In ceea ce priveste corectitudinea sondajului in care am fost implicat, trebuie sa ma credeti pe cuvant.
Ce putem deduce din energia cu care politicienii si mass media discrediteaza sondajele de opinie?
1. Stupizenie - adica ignorarea urmatoarelor aspecte: a)Multe rezultate pot fi validate. aa) Exista o oarecare stabilitate in dinamica opiniei publice, iar suspecte sunt chiar sondajele care sunt in contradictie masiva fata de sondaje anterioare (vezi sondajele invocate frecvent de PRM). ab) Unele sondaje sunt chiar publice. De pilda Barometrul de Opinie Publica al FSD pune la dispozitie bazele de date (deocamdata poate fi consultata cea din primavara lui 2006, dar in viitor se va putea verifica cine a mintit).b) Rezultatele sondajelor nationale recente nu puteau masura cu acuratete impactul scandalurilor politice recente fiind realizate, cele mai multe, chiar in zilele in care acestea demarau (nefiind sigur ca efectele atitudinale se manifesta asa de rapid); c) rezultatele trebuiesc citite si intr-o cheie metodologica, tinand cont de toate limitarile inerente.
2. Nesimtire: cand nu e valabila interpretarea de mai sus, probabil ca este vorba de urmarirea fara nici un scrupul a unui interes strict politic, deranjat de respectivele sondaje. Indiferent din partea cui vine nesimtirea, in termeni de filosofie politica, ea inseamna deficit democratic pentru ca se ignora cu buna stiinta opinia cetatenilor. Ba chiar li se explica cetatenilor cum este corect sa judece anumite situatii, ceea ce ar fi OK daca ar face-o oameni care ar manifesta decenta pe care o pretind de la cei de rand. Cea mai deranjanta, pentru mine, nesimtire, este cea a unor oameni din interiorul breslei care, prin gesturile lor prezente si trecute, au alimentat credinta ca sondajele sunt manipulate in mod sistematic. Si care justifica propriile esecuri etice prin invocarea unei generalitati a fenomenului.

Concluziile nu sunt defel suprinzatoare: avem prea multi politicieni si oameni de presa care fie nu sunt destul de competenti fie sunt demagogi. Iar cei care fac sondaje corect trebuie sa se astepte sa fie tratati ca si niste Casandre.