| Noua Românie |  |  |  |
| de Adrian Hatos |
| Am petrecut câteva zile de vacanţă într-o regiune de pe litoralul spaniol al Mediteranei, în care locuiesc numeroşi români. Pe plajă, pe străzi, în magazine, am avut adeseori senzaţia că, în locul unei prezenţe inedite şi, uneori, insolite, cu care eram obişnuit, românii constituie, nu numai numeric dar şi prin modul de trai, o prezenţă naturalizată în peisajul social al Spaniei. Stridenţele care îi fac pe românii plecaţi în străinătate uşor de recunoscut oriunde în lume sunt aici mai puţin vizibile, totul lăsând impresia unei bune integrări în noua patrie. Am vorbit în alt articol, vis-a-vis de turbulenţele asociate cu prezenţa concetăţenilor noştri din Italia, despre sindromul excluziunii asociat încrâncenării acumulării. Provizoratul, parazitismul şi degradarea care marchează o astfel de situaţie sunt greu de găsit la românii din regiunea Castellon. Am simţit, în schimb, o relaxare cu iz mic-burghez care se recunoaşte în abordarea vicisitudinilor crizei – şomaj, reducerea veniturilor, insecuritate economică – folosind soluţiile instituţionale şi sociale locale. În atitudinea românilor întâlniţi aici am simţit optimismul celor care fac faţă unor încercări grele ştiind că nu sunt singuri. Alături de familii şi conaţionali, cu care au ţesut o puternică viaţă comunitară, în ajutorul românilor cu probleme de criză sunt, adeseori, colegii lor spanioli, vecini şi chiar prieteni. Pentru că, spre deosebire de situaţia din Italia, aici românii au meritul, sau norocul, de a fi destul de bine acceptaţi de majoritate, care le atribuie puţine atribute negative în reprezentările colective. Sunt, cu alte cuvinte, bine integraţi. Una dintre spaimele crizei a fost întoarcerea milioanelor de compatrioţi plecaţi la muncă în străinătate. Rămaşi fără muncă în ţările care le-au fost gazde temporare, aceştia nu ar fi avut nimic mai bun decât să se întoarcă la securitatea obiceiurilor şi relaţiilor din patrie. Aici ar fi presat piaţa muncii, prin simplu număr dar şi prin presupuse abilităţi suplimentare, făcând să scadă salariile din anumite zone ale economiei în care emigraţia masivă a produs raritate şi, implicit, umflarea veniturilor. În plus, felii importante din servicii şi comerţ s-ar fi împotmolit datorită prăbuşirii cererii întreţinute de aşa-zisele „remitenţe” din străinătate – pe româneşte, bani trimişi celor de-acasă. Regiuni ale ţării dependente de acest tip de comerţ, cu forţă de muncă – Nordul Transilvaniei sau Moldova se temeau de ce era mai rău. Iată că am traversat mai bine de jumătate de an de criză iar tsunami-ul socio-economic nici măcar nu s-a iţit de pe direcţia anunţată a inversării fluxurilor de migraţie transnaţională. Potrivit statisticilor cele mai recente, contrazicând intuiţiile superficiale, numărul românilor întorşi este relativ mic iar sumele trimise de cei plecaţi nu au scăzut semnificativ faţă de cele din anul trecut. Este din ce în ce mai clar că noua Românie din Spania reprezintă o realitate socială făcută să reziste unor încercări precum necazurile economice de acum. Prin numeroase legături – emoţionale, familiale sau economice – diaspora iberică a fost permanentizată. Poate că Irlanda, Anglia sau Germania au devenit suficient de ostile pentru a elimina firavele rădăcini pe care românii şi le creaseră în anii de exil, iar în viitor vom vorbi din ce în ce mai puţin de românii de acolo. Este posibil ca, în cele din urmă, Italia să cunoască fericirea eliminării pegrei româneşti cu care se luptă cu deosebită osârdie. În Spania însă cred, vom avea de-acum înainte o diasporă importantă, care va schimba radical relaţiile noastre cu civilizaţia iberică dar şi societatea spaniolă însăşi. Buna lor integrare, obligaţiile economice care, ironic, semnifică participare legitimă la viaţa societăţii gazdă şi lipsa continuă de orizont în locurile de baştină sunt cauze care fac fără „appeal” decizia întoarcerii în ţară. În plus, diferenţele economice dintre cele două ţări dar şi dorinţa familiilor de a fi reunite vor susţine, în continuare, emigrarea. Cu Mica Românie din Spanie, apărută în doar câţiva ani, trebuie să ne obişnuim toţi, pentru că va exista şi peste cincizeci. Aparut in Informatia de Vest http://www.informatiadevest.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=2871:noua-romanie&catid=89:opinii&Itemid=33 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu