| O ţară de amnezici |
| de Adrian Hatos | |
| Prizonieră a agendelor adeseori auto-generate sau a dorinţei prost mascate de a stabili ordinea de priorităţi a publicului, pe care vrea să îl formeze, în loc să îl informeze, răstignită între efemerul local şi cel naţional, între cifre de rating şi pretenţiile clienţilor de publicitate, presa noastră uită dramele care alcătuiesc viaţa reală a celor cărora li se adresează la fel cum uită şi de responsabilitatea pe care o are pentru condiţiile în care se desfăşoară viaţa noastră. În felul acesta, presa contribuie la sindromul de amnezie colectivă şi de inerentă lipsă de direcţie pe care îl suferim toţi de câţiva ani. |
Citeste mai departe la
4 comentarii:
superb! mama, ce-mi placu! m-a uns pe suflet!
am sa dau linku` si altora.
cu bine!
Marinela...cred ca era o gluma. Linkul era gresit, abia acum l-am pus pe cel spre articolul meu.
vazui!
dar si colegul a scris bine.
acum sunt in fuga, maine iti voi citi si articolul tau.
Stii ca sunt "fidea"!:)
MARINELA
Totuşi, de ce ar fi presa altfel decât societatea? Oamenii care se ocupă cu scrisul sunt mai cu moţ?
Trimiteți un comentariu