Idealul este sa se faca o selectie bazata pe merit: raman cei mai competenti, harnici, calificati, responsabili. Pleaca puturosii, jmekerii cu pile si rude, incompetentii si, sa speram, vor valorifica resursele amintite in sectorul privat.
Lumea a inteles unde bat, cred. Selectia in aparatul bugetar a fost, din cele mai vechi timpuri, una negativa. Acesta este si secretul dialecticii public-privat de la noi, de altfel, privatul din România trăiește pe seama incompetenței sau indolenței sectorului public.
La fel va fi și la restructurarea care se anunță: în urma luptei darwiniene de clanuri, pile, reciprocități și sacoșe vor rămâne în sistem specimenele cele mai adaptate în timp ce calificații și responsabilii - neadaptații adică, se vor trezi cu câte un șut în dos.
Efectul pe termen scurt este ușor de imaginat: managerii publici, la fel de buni ca și subordonații lor, mai ales cei puși valorificând vouchere politice, vor constata foarte repede că au nevoie de personal pentru a realiza sarcinile curente. Că restructurarea a fost prea dură etc. Așa că vor angaja, dacă se poate, ce a mai rămas pe dinafară din clientelă.
Aceasta este paradigma Ciomu, adevăratul specific mioritic contemporan: te duci să te operezi de apendice și te trezești cu penisul în pungă. Sau, în cazul reformei românești: tai la sânge din aparatul administrativ și te trezești că te costă mai mult. Așa a fost până acum, nu văd de ce ar fi altfel de acum înainte.
Cineva are, totuși, de câștigat din toata aventura asta. Știința. După aceasta, în cadrul unui vast experiment social, vom putea verifica cât din productivitatea aparatului administrativ se datorează resursei umane și cât efectelor de structură. Măcar atât să știm, ce-am avut și ce-am pierdut.
Un comentariu:
:)
:(
Trimiteți un comentariu