Acest articol nu este pentru turiștii de categorie medie sau profesioniști nici pentru sibieni. Pentru că aceștia sigur au auzit de Crama Vechiul Sibiu și dacă se apucă să îmi cunoască uimirea o zică doar: Uite-l și pe retardul ăsta! În ce peșteră a trăit oare până acum? Din 1986 când purtam încă cravata roșie cu tricolor, și concuram la olimpiade naționale de istorie, nu am mai ajuns la Sibiu. Mi-e rușine, da, dar compensez cu SUA, Spania și alte locuri visate de migranții din Mărginimea Sibiului.
Revenind la locul cu pricina, ajunge să spun că mâncarea e bestială, servirea așijderea. Dacă vreți indicii de calitate, ajunge să spunem că la ora cinei adeseori se întâmplă să nu fie locuri iar clienții să aștepte eliberarea unei mese, ca în localurile populare din localitățile turistice. Pentru aceiași snobi care nu se mulțumesc cu un cotlet cu cartofi prăjiți, subliniez că în fiecare din cele două ocazii în care am fost acolo vreo treime din clienți erau străinezi.
Încercați pieptul de pui umplut, sau vita ciobănească. Nu o să vă pară rău! Salata de crudități conține și țelină răzuită, ceea ce e un plus!
Un minus: vinul casei e într-un singur sortiment - alb sec. O deficiență care poate fi trecută ușor cu vederea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu