Şi totuşi, şcoala foloseşte la ceva

Am fost nevoit, ce tristeţe!, să cumpăr o coroană de înmormântare. Fără să mă complic în florării sau magazine de specialitate m-am dus aţă la Piaţa Mare (din Oradea, bien sur) unde, în timpul zilei, găseşti cel puţin 20 de florari ambulanţi gata să-ţi execute, pe loc şi la preţuri negociabile, buchetele, jerbele şi coroanele personalizate. După un minim de căutare identific „raionul" coroane funerare şi mi se pune pata pe o coroană gata făcută. Sincer, nu aveam chef să stau prea mult prin piaţă, dar nici imaginaţia sau experienţa mea în domeniu nu sunt în exces. În plus, îmi place să cred despre mine că fac cumpărăturile nu numai bine, dar şi repede.

Coroana – în fond un aranjament de ramuri de brad, ceva bucăţi de ferigă şi garoafe roşii - avea nevoie de o mică ajustare: îi trebuia mesajul. Fâşiile acelea, de hârtie neagră sau albă de obicei, pe care sunt inscripţionate cu litere şcolăreşti de mână mesaje stereotipe.

Ne-am înţeles rapid asupra preţului, adică am acceptat din prima preţul vânzătorului şi am convenit că trebuie să compunem şi să producem mesajul. Pentru că într-un context puternic ritualizat cel mai sigur din punct de vedere social este să respecţi întru totul convenţiile, am ales textele cele mai la îndemână: Pe o parte Un ultim omagiu; Pe cealalta parte: Din partea nepoţilor Roxana şi Adrian.

Aici a început bâlciul.

Cu mişcări sigure, partenera florarului a tăiat bucăţile potrivite de panglică şi a scris cu markerul auriu ceea ce auzise: …Din partea nepoţilor Rocsana şi Adrian.

I-am explicat calm că Roxana se scrie cu cs scrie mai ales când e vorba de Rocsana Marcu, că trebuia să mă întrebe mai întâi, etc. şi că va fi nevoie să refacă mesajul. Bodogănind, femeia se apucă de treabă. Între timp apare un tovarăş de prin piaţă împreună cu care adunarea face o sinteză a ştirilor macabre ale zilei. Breaking newsul era accidentul mortal al unui adolescent de prin oraş. Pălăvrăgind în continuare îmi prezentă remake-ul mesajului:  …Din partea Roxana şi Adrian.

Un pic mai puţin calm îi reproşez că nu este atentă în timp ce munceşte şi că acum iar trebuie să refacă mesajul. Tensiunea creşte. Femeia mormăie asumându-şi oarecum vina, intervine şi florarul împăciuitor. Nu e nici o problemă, refacem!

După alte momente de muncă, de data asta pline de concentrare, iată şi a treia versiune: …Din partea nepoţiilor Roxana şi Adrian. Acum eram cât pe ce să explodez, dacă nu m-ar fi pufnit râsul. La reclamaţia mea femeia a avut o explicaţie care m-a lăsat un moment mască după care m-a apucat râsul: sunt doi nepoţi, deci se scrie cu doi de i.

Evident că scriitoarea de coroane, mă gândesc că există o astfel de meserie, la fel ca şi cea de scriitor de vagoane, nu a vrut să admită că a greşit nici nu a mai fost de acord să refacă mesajul. Era prea de tot să primească lecţii de ortografie de la un profesoraş ochelarist, ea care scrisese sute de mesaje, probabil că multe cu nepoţiilor, fără reclamaţii. În plus, au încercat să mă convingă că fuseseră cât pe ce să îmi ofere un bonus, pe care l-am pierdut din cauza reclamaţiilor insistente şi nejustificate.

În cele din urmă, am convenit să îmi editez singur mesajul, ca soluţie pentru detensionarea situaţiei, în care autoritatea bărbatului, dornic de o rezolvare amiabilă, nu era suficientă. Aveam dreptul logic la o reducere, câtă vreme o parte din munca de producere a coroanei urma să o prestez eu. Nu am insistat pe tema asta, bucuros să termin mica scenetă a coroanei.

Mi-au ieşit mesajele acceptabile din prima încercare. Literele uniforme, paralele cu marginea panglicii de hârtie. Şi, mai ales, complexul mesaj era tipărit impecabil din punct de vedere gramatical. E drept că pentru profesionişti literele mele de tipar puteau să pară cam excentrice de la norma literelor de clasa a 3-a, şcoala ajutătoare, cu care sunt decorate coroanele obişnuite. Dar pentru orice eventualitate, mă pot lăuda cu experienţă în domeniul scrierii de mesaje pentru coroane.