14 octombrie 2013

Dizidentul


Trei forțe macină partidul liberal, prin planurile pe care toți actorii săi importanți și le fac cu gândul la un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat: atracția savarinei guvernamentale, care presupune și înghițirea broaștei pesediste, pe de o parte, visul de mărire prezidențială a lui Antonescu și al echipei sale și, în al treilea rând, materializarea visului „dreptei unite” (neîndoielnic anti-feseniste) . Toate direcțiile au aderenții selectați mai mult sau mai puțin dialectic (cine nu are loc în grupările cele mai importante – guvernamental și prezidențial dar are ambiții se raliază dizidenței din cea de-a treia mișcare)  și au și dezavantaje evidente. 

Indiferent însă de direcția față de care cineva simte afinitate, dorința unei plasări cât mai bune în oricare din variantele operaționale forțează în bună măsură poziționarea tactică și, chiar și strategia de urmat. Tendințele care pulverizează din interior PNL-ul sunt călărite oportunist și vizibil inabile de conducerea executivă într-un joc care pare din ce în ce mai puțin coerent și care deconspiră ruptura din ce în ce mai evidentă între diverse grupări de interese din partid: pare-se că unii sunt gata să sacrifice orice pentru a rămâne la guvernare, alții sunt gata să sacrifice guvernarea pentru accederea la președinție a lui Antonescu (lansând mesaje de opoziție destul de puțin credibile) iar o minoritate reprezentată de unii ca Tăriceanu sau Orban  pare a nu fi încântată de nici una dintre primele două variante ci își angajează viitorul politic mai degrabă față de un proiect de unitate al dreptei. 

Cam așa e și cu dizidența tânărului senator Bodea din Bihor. Omul e ambițios și mai e și norocos: fără victoria zdrobitoare a USL-ului un june precum el nu avea nici o șansă la un loc de parlamentar la alegerile recente. Modul în care a fost promovat pe loc eligibil alături de calea pe care a fost obținută victoria nu îl obligă prea tare la cine știe ce loialitate față de birocrația de partid. Norocul lui cel mai mare, însă, e că nu face parte nici din mandarinatul liberalilor guvernamantali (pe care mi se pare că Ponta și-I tot cerne până se vor cere în PSD) dar nici din camarila lui Antonescu (gen Helvig). Poziția periferică a organizației PNL-Bihor l-au ajutat, se pare în acest sens. În ambele situații ar fi fost obligat la un rol cenușiu, grijuliu și pasiv și ar fi depins de destinele altora. Ambele proiecte sunt oricum pe termen scurt și ar trebui să prezinte puțin interes pentru cei care sunt departe de centrele puterii în partid dar care își doresc un viitor în politică. 

Astfel, aflat în situația celui care nu are nimic de pierdut, dl. Bodea a ales cea mai bună soluție pentru a-și face o reputație în politica națională și a-și asigura o carieră în care el face jocurile și nu depinde de capriciile vreunui satrap politic: dizidența.  Curaj și inteligență tactică a dovedit deja că are. E de urmărit dacă știe să își folosească talentele pentru construcții pe termen lung. 

Un comentariu:

Anonim spunea...

Eu as adauga pe langa curaj si inteligrnta faptul ca este si onest, calitate cam rara in spectrul politic parlamentar romanesc!