03 februarie 2017

Cronica unei sinucideri inexplicabile


 
Nu o să vă țin în suspans cu concluziile acestor rânduri. Nu mai este nici o noutate să afirmi că gesturile din ultimele două săptămâni ale Guvernului PSD-ALDE sunt echivalente unui veritabil harakiri imposibil de înțeles, având în vedere că Guvernarea proaspăt preluată începuse sub cele mai bune auspicii – o largă susținere populară și premise economice foarte bune. 

Voi argumenta în plus două lucruri: 1) Faptul că amploarea mișcărilor putea fi anticipată de strategii PSD și că aceasta se datorează aproape în totalitate deciziilor absurde (?) ale Guvernului și conducerii PSD. 2) Dacă deznodământul pe termen scurt e ușor de prevăzut, important este că actuala situație a pus în dificultate PSD-ul pentru o perioadă semnificativă. 

Argumentele de aici pot fi folosite în interiorul partidului de către pesediștii care vor decide (corect zic eu) că singura soluție pentru ieșirea din actuala fundătură politică este o schimbare radicală de conducere, discurs și imagine. 

Faptele bine-cunoscute
Notabilă la evenimentele din ultimele zile este amploarea mobilizării cetățenești, măsurabilă prin numărul mare al participanților la mitinguri zilnice. Adunări de peste 100.000 de participanți nu s-au întâmplat la București de foartă multă vreme iar mitingurile de la Cluj-Napoca, în primul rând, dar și cele de la Sibiu și de la Timișoara, au produs numere foarte dificil de anticipat. În urmă cu doar un an orice miting de 20.000 de persoane în capitală era considerat unul foarte mare iar lansarea lui Ponta, la Arena Națională, a fost considerată o reuniune mamut cu cei 40.000 de participanți aduși din toată țara. 

La aceasta se adaugă participarea în toate celelalte forme – promovarea mesajului online mai ales – care a atins în ultimele zile proporții și intensități excepționale. În zilele de 2-3 februarie, pe google doar, căutările cele mai frecvente din România au fost cele legate de protestele ocazionate de celebra Ordonanța de Urgență și de Legea Grațierii. În plus, cine are cont de Facebook știe care sunt temele cele mai populare ale acestor zile.

Cum s-a ajuns la această situație?
În primul rând trebuie să ne asumăm o premisă de bun simț. Mișcarea socială la care asistăm este una naturală, ceea ce înseamnă că participanții la diversele activități ale mișcării o fac voluntar fără a fi plătiți sau forțați pentru aceasta. De altfel, este greu de imaginat vreo forță internă sau din afară care ar putea să determine 200.000-300.000 de oameni să petreacă serile zilnic în picioare, în frig, expunându-se ostilității aderenților celei mai importate forțe politice din țară. Dacă ar fi existat dovezi ale recompensării materiale a unor manifestanți am fi aflat deja, cu siguranță.

Știm din teoriile clasice ale mișcărilor sociale (Benford and Snow 2000; McAdam 1986; Smelser 1962) că ingredientele necesare ale unei asemenea acțiuni colective complexe sunt multiple ceea ce face aceste evenimente rare. Este nevoie de: 1) oameni  care să dispună de resurse (cognitiv-atitudinale, timp și sănătate); 2) rețele de mobilizare - adică relații umane și canale de comunicare; 3) un nucleu de organizatori – persoane care își dedică o parte semnificativă a reputației, timpului, banilor și/sau priceperii pentru a produce acțiunea colectivă; 4) un context favorabil (în cazul unei situații politice opresive)  sau un set de evenimente declanșatoare; 5) o narațiune (cadrul interpretativ) prin prisma căreia se definește situația mai înainte amintită ca fiind insuportabilă declanșând astfel emoția publică și, în consecință, acțiunea.

Identificând fiecare dintre elementele de mai sus în evenimentele recente vom reuși să înțelegem natura excepțională a situației actuale, sub forma unor ipoteze de lucru doar (nu am făcut cercetări sistematice în ceea ce privește aceste evenimente).
1.     Participarea la manifestațiile din ultimele zile este dominată de așa-zisa noua clasă mijlocie urbană din România – salariați relativ tineri cu studii superioare angajați în sectoare cu înaltă valoare adăugată, categorie căreia i se dau uneori apelative peiorative gen hipster. Ei sunt participanții latenți (mobilizabili). Acestei categorii i se pot asimila și cei care aspiră la acest statut (studenții, elevii). Evident că o statistică concretă a participanților ar arăta că iau parte la mitinguri și pensionari și muncitori, dar ponderea lor este semnificativ mai mică decât cea din populație și, probabil, că mulți dintre aceștia se alătură tineretului urban educat în virtutea unor afinități și a unor legături concrete particulare. Faptul că din punct de vedere statistic, rata de participare (relativă) cea mai mare la proteste este în orașele cu cea mai mare concentrare de așa-ziși corporatiști și de studenți (Cluj și Timișoara) cred că lămurește acest aspect. Categoria lor este cea mai motivată să participe la proteste, nu doar pentru că au resursele de care vorbeam dar și pentru că din punct de vedere ideologic și structural sunt la cea mai mare distanță de coaliția aflată la putere dominată de PSD, care a câștigat alegerile pe o platformă conservatoare și tradiționalistă care a făcut apel mai ales la sensibilitățile electoratului muncitoresc, religios și naționalist. Nu e de neglijat nici susținerea de care protestele s-au bucurat printre angajatorii acestor tineri.



2.     Rețelele de mobilizare preexistente au fost multiple și destul de bine antrenate în mișcările anterioare care s-au adresat acelorași participanți latenți dintre care cele mai notabile au fost cele ocazionate de tragedia de la Colectiv. Canalele lor de comunicare, sprijinite de rețele online relativ omogene, așa-zise „bule”,  imune la bombardamentul de știri contrare dinspre televiziunile apropiate, fuseseră exersate și la alegerile prezidențiale din 2014 și, poate, și înainte – la mișcările ecologiste de la începutul acestui deceniu.
3.     În mod evident există un număr mare de lideri de opinie, grupuri și organizații care depun un efort deosebit pentru a promova mesajele protestelor. Unii dintre cei mai vizibil lideri au fost enumerați de ministrul de interne cu ocazia uneia din conferințele de presă devenite anecdotice. Susținerea din partea unor personalități precum președintele este un input foarte important, la fel cum contribuțiile USR, PNL (timid la început) și ale presei independente de toate felurile sunt deosebit de importante. Unii au creat evenimente, alții au creat conținut foarte eficient viralizat în mediul online în condițiile inițiale ale unei lipse totale de organizare centralizată, de bani și de sprijin din partea mediilor electronice tradiționale (cu excepția notabilă a rețelei Digi).
4.     Evenimentul declanșator îl cunoaște toată lumea – procesul întins pe două săptămâni prin care Guvernul Grindeanu a încercat să legifereze în regim de urgență modificări ale Codului Penal și o grațiere colectivă. Un moment important în această desfășurare este cel al vizitei intempestive a președintelui la ședința de guvern în care s-a intenționat prima oară emiterea celor două acte legislative: evenimentul a adus în centrul atenției tema și, prin amânarea legiferării, a oferit răgazul necesar pentru pregătirea opiniei publice pentru evenimentele care se pregăteau. Cu toate acestea, după doar câteva zile, în urma unei ședințe organizată în condiții neobișnuite, OUG de modificare a Codului Penal a fost publicată în MO în jurul orei 1 dimineața (31 ianuarie 2017).
5.     Narațiunea care a produs o puternică mânie a fost cea potrivit căreia operațiunea de legiferare nocturnă mai sus amintită a fost una de natură infracțională (hoțească). Aceasta a dus la paroxism interpretările negative ale realității declanșate de evenimentul recent (al ședinței la care a participat președintele)  și care se susțineau oricum pe o atitudine negativă față de guvern și față de partidele care îl susțin.

Plecând de la această trecere în revistă a premiselor mișcării sociale la care suntem martori observăm rapid faptul că, tehnic, ele nici nu sunt atât de inedite. În fond, mișcarea care a condus la căderea guvernului Ponta a fost rezultatul aceleiași combinații de factori: un eveniment nefericit căruia i s-a dat o interpretare care a produs din partea tineretului educat urban o furie radicală împotriva unui guvern PSD. Petrecută la sfârșitul lui 2015, căderea guvernului Ponta a fost suficient de recentă încât să putem afirma că toate condițiile structurale ale celor două mișcări pe care le comparăm au fost similare. Anul care a trecut de atunci nu a fost suficient pentru a modifica structura socio-economică nici resursele de mobilizare. Dimpotrivă, în decembrie 2016 PSD-ul a câștigat cu un scor zdrobitor alegerile Parlamentare.

Teza mea este că diferența de mărime – de număr de participanți la cele două mișcări sociale - se datorează unor erori inexplicabile care pot fi imputate în totalitate leadershipului PSD de acum. 
În primul rând, în cazul episodul  Colectiv guvernul lui Victor Ponta a plecat de la putere la puțin timp de la declanșarea mișcărilor. Astfel s-a preîntâmpinat creșterea în amploare a protestelor și a difuziunii narațiunii anti-PSD, aspect care cred eu s-a dovedit important pentru recentul succes electoral al social-democraților. Opinia mea este că o renunțare rapidă (probabil după incidentul vizitei președintelui la ședința de Guvern) la proiectul celor două acte legislative din partea Guvernului ar fi dezamorsat din timp potențialul de protest.

Pe de altă parte, acțiunile săvârșite de Guvernul PSD-ALDE în toate aceste evenimente au inclus o succesiune de elemente de inabilitate care au frizat gafa sau provocarea efectivă. Nu trebuie să fii specialist în legiferare ca să sesizezi faptul că urgența măsurilor nu se impunea, că Guvernul a încercat în mod sistematic să ascundă intenția de a emite actele respective, că argumentele ce țin de nota de fundamentare sunt discutabile etc. Cu alte cuvinte, inabilitățile Guvernului justifică foarte bine interpretarea ca fiind infracționale acțiunile și intențiile asociate celor două acte legislative dând apă la moara unui potențial de contestare. Astfel se explică furia protestatorilor care este comparabilă cu cea de la episodul Colectiv unde, să ne reamintim, au decedat în condiții dramatice peste 60 de persoane în cele din urmă. Să recunoaștem că potențialul emoțional al acelui eveniment a fost mult mai mare.
Concluzia este că intensitatea fără precedent a protestelor din aceste seri este rezultatul unui șir catastrofal de gafe (?) din partea Guvernului și susținătorilor săi. Sincer, erorile de comunicare publică ale executivului și ale PSD-ului frizează iraționalul indiferent de forma sa (prostie, nebunie sau ticăloșie).

Prognoza pe termen scurt
Orice mișcare socială are o dinamică în care, după depășirea unei mase critice de participanți (în urmă cu câțiva ani Antena 3 a încercat un protest care a eșuat lamentabil datorită numărului mic de aderenți inițiali), numărul de protestatari decolează și, în cazul fericit, ajunge la un maxim limitat de numărul potențialilor participanți. Fenomenul care explică creșterea exponențială este simplu: cu cât numărul celor care deja protestează este mai mare cu atât presiunea spre implicare a potențialilor aderenți este mare.  Acestei dinamici cantitative i se adaugă una emoțională: în timp ce participarea inițială este catalizată de furie, deoarece furia nu ține mult timp o participare pe termen lung trebuie susținută de entuziasm. Evident că furia poate interveni și ea în menținerea unei mișcări, mai ales dacă puterea alege să răspundă nediplomatic protestarilor, antagonizând-o (toate conferințele de presă ale Guvernului și ale PSD au fost antagonice, total inabile). Pe termen lung, alături de mânie menținerea unui număr mare de participanți ține, cu alte cuvinte, de sursele de entuziasm ale mișcării – care pot proveni din mișcare însăși (divertisment, socializare) sau din evenimente exterioare (succese politice de exemplu, intervenția unor vedete). 

Chiar dacă datele actuale, din 3 februarie, arată o scădere a interesului pentru protest (https://www.google.ro/trends/explore?q=protest&geo=RO&date=now%207-d#TIMESERIES) și este de așteptat ca numărul celor care iau parte la mitingurile zilnice să scadă, evenimentele din elita socio-politică arată că cele câteva zile de proteste au reușit să zgâlțâie establishmentul actualei guvernări: mai mulți lideri ai PSD au defectat, susținători importanți ai actualei puteri la fel (UDMR, anumite sindicate, Avocatul Poporului, BOR, unele televiziuni de știri) au dat semne serioase de îndoială, numeroase vedete ale culturii pop s-au alăturat mișcării. Avem de-a face cu un fenomen de bandwagoning (de adeziune la tabăra celor puternici pentru a nu rămâne alături de perdanți sau de marginali).  Adăugați aici și mesajele unanime de îngrijorare ale cancelariilor occidentale și avem imaginea unei izolări care ar trebui să fie din ce în ce mai greu de suportat pentru actuala putere.

Succesele de mai sus sunt de natură a provoca entuziasm în timp ce abnegația Guvernului Dragnea-Grindeanu de a menține inițiativele care au iscat acest scandal are calitatea de a menține furia populară. Între timp, protestele vor fi din ce în ce mai bine organizate astfel că declinul de interes poate fi controlat prin tot ceea ce presupune o tehnologie a mobilizării din ce în ce mai sofisticată (fiecare miting  sau chiar secvențe ale acesteia pot fi adevărate happening-uri în care protestul poate fi îmbinat cu ocazii foarte bune de socializare și de divertisment susținute intens de comunicarea online și de televiziuni toate mediile de comunicare potențându-se reciproc).




Pe termen scurt, izolarea în creștere a PSD-ului va produce rapid o contestare din interior a pozițiilor actuale ale liderilor astfel încât într-un fel sau altul aceștia vor ceda (sau vor fi obligați să cedeze) problema fiind doar a daunelor și a posibilităților de a le minimiza.

Prognoza pe termen lung
Gesturile insuficient calculate ale Guvernului l-au relansat pe Klaus Iohannis ca adevărat lider al așa-zisei drepte dar, și mai grav, au reîmprospătat falia identitar-ideologică care a definit politica românească post-1990: cea dintre pesediști(feseniști) și anti-pesediști(anti-feseniști). Mișcările politice brutale ale FSN-ului din primele luni de după revoluție (între ianuarie-iulie 1990) au zămislit aproape în totalitate identitățile politice oarecum deformate ale ultimilor 25 de ani. Generațiile de decreței, tineri pe atunci, din mediul urban pe atunci au constituit grosul electoratului de dreapta.  Tot așa, mișcările de acum s-au constituit într-o veritabilă pepinieră a viitorului electorat anti-PSD - partid care acum este asimilat establishmentului politic corupt. 

Cred că soluția acestei situații, dacă ea va fi acceptată ca fiind problematică de către membri PSD, poate fi doar sacrificarea întregii conduceri actuale a PSD și o distanțare spectaculoasă de imaginea de partid corupt. Alternativa care este întotdeauna la îndemână este cea a cantonării într-un electorat captiv muncitoresc parohial, tradiționalist-religios soluție care în mod normal îi garantează un scor de aproximativ 30% dar și ostilitatea elitelor urbane inclusiv a celor progresiste de stânga.


Lecturi
  
Benford, R., and D. Snow. 2000. "Framing Processes and Social Movements: An Overview and Assessment." Annual Reviews in Sociology 26(1):611-39.
McAdam, D. 1986. "Recruitment to High-Risk Activism: The Case of Freedom Summer." American journal of sociology 92(1):64.
Smelser, Neil Joseph. 1962. Theory of Collective Behavior: pp. xi. 436. Routledge & Kegan Paul: London.

26 de comentarii:

Tudor spunea...

Felicitari pentru articol, Adrian!

Adriana spunea...

Excelent.

Anonim spunea...

Atata doar ca seppuku sau harakiri era un ritual menit sa asigure o moarte onorabila unor razboinici cu un cod strict, plin de idealuri. Ori aici nu poate fi vorba de asa ceva.

Unknown spunea...

Frumos spus

Katy Poenaru spunea...

Ȋn opinia mea, deficiențele de conținut ( două articole cu probleme, “plafonul” etc) și de procedură ( prin ordonanță și nu altfel) deși reprezintă greșeli semnificative ale guvernului, acestea nu justifică amploarea protestului. O logică elementară mă face să am rezerve ȋn a crede că cetățenii români sunt campionii planetei ȋn a ȋnțelege tâlcul rafinat al unor articole de lege sau că civismul și exercițiul lor democratic ar surclasa orice națiune a lumii, ieșind masiv pe străzile marilor orașe spre a-și revendica “ drepturile”. Cred și eu că ȋn masa de oameni prezentă astăzi pe străzi există cetățeni inteligenți și de bună credință care ȋși exprimă o opinie sau o revoltă față de anumite comportamente ale guvernanților pe care le consideră ȋn mod justificat nepotrivite sau chiar ticăloșii. Anvergura ȋnsa, este una exagerată și care, ȋn opinia mea , reclamă interese oculte cu o agendă diferită de cea a cetățeanului român pentru a cărei parcurgere , era necesară o revoltă indusă și de mari proporții. Unii spun că România este pe cale a depăși nivelul mămăligii cu brânză ca “brand de țară”, recomandând ȋn acest sens voința și atitudinea manifesta ( protestul ) pentru “susținerea unor pricipii morale” ca o formă superioară de brand . Foarte frumos! Numai ce te faci dacă brandul acoperă o minciună? Ȋn fața acestei alternative, eu prefer mămăliguța cu brânză.

Alex M spunea...

Pertinent. As adauga un element ce intra oarecum la categoriile 4-5 din bibliografia citata, dar nu prea.
In Bucuresti exista in acest moment un nucleu dur de persoane (estimez cam 10-15000, marea majoritate barbati de 20-30+ ani, dar nu exclusiv, sunt si unii mai maturi) care reactioneaza spontan pe eveniment in 30 min indiferent de ora, fara nici un fel de coordonare, nici macar pe retelele de socializare (aceea vin mai tarziu).
Studiu de caz: marti noapte pe 31 ian, cand "alta intrebare" nici nu terminase de vorbit, eu eram deja in strada mergand apasat catre cladirea Guvernului. M-am gandit ca o sa fiu printre primii 5 nebuni, dar erau deja vreo 30-40. Numarul a evoluat exponential in urmatoarele 90min (10.000 si apoi 20.000) multi veniti cu masinile, ca nu mai era metrou. Am blocat iesirile dar sobolanii au iesit prin tunel, ces't la vie, macar s-au simtit sobolani.
Acela a fost un protest foarte tensionat, tip flash point de revolutie. Eu personal am potolit vreo doi care clacasera nervos si voiau sange de PSDist in noaptea aceea zicandu-le sa nu ne grabim, "lasa sangele pentru maine nu in seara asta". Am reusit sa ramanem relativ pasnici (minus zapada in jandarmi si busculade) si am definit dinamica din zilele urmatoare. Puteam sa intram insa in cu totul alt desen. Nucleul acesta dur de care vorbesc nu sunt ultrasii nimanui, dar sunt oameni care nu se dau in laturi sa lupte pentru o idee pana la urma abstracta. E un gen de "hive mind", fara lideri, fara organizare, cu structurare spontana. Se va mai activa, politica pe Dambovita nu o sa mai fie niciodata la fel.

Unknown spunea...

Foarte buna analiza. Felicitari

Unknown spunea...

Excelent!

p. spunea...

psd nu avea nicio sansa la inceputul meciului. practic, toata administratia, justitia, nu mai vorbesc de structurile de forta, vectorii de imagine de care se vorbeste si in text, absolut toate, dupa 12 ani de basism + johannism erau impanate cu oameni ostili psd. nu mai vorbesc de corporatii, banci, unde top managementul este fioros anti psd (angajatii de rand ai corporatiilor sunt noii proletari insa, ei ar trebui sa fie de stanga, asta chiar e o ciudatenie in romania).
de partea cealalta, un guvern care nici n-a apucat sa se instaleze bine. era o fraza in "top gun": "your ego is writing checks your body can't cash". inainte de-a porni la lupta cu sri, cu presedintia, cu toate mass-media, si cu un electorat care are marele avantaj ca este concentrat in orasele semnificative, ar trebui sa stapanesti bine macar cateva parghii de putere reala sau simbolica.

Anonim spunea...

Excelenta analiza!

Anonim spunea...

Sper ca opinia mea sa fie considerata in programul dumneavoastra de stiri.

In acest moment oamenii stau in strada indiferent de prorogare sau abrogare. Asta e problematic.

Scenariul meu: pică guvernul Grindeanu, intram in criza politica profunda, se fac anticipate, PSD + ALDE câștiga sub 50%. PNL, USR, PMP si UDMR fac alianță si nu mai au opoziție moment in care vor face o politica puternica pro vestica si pro multinaționale. După doi ani si jumatate in care oamenii din mediul rural cu siguranta nu vor trai mai bine se va da nastere unui curent puternic anti EU. Cum PSD-ul nu va mai avea credibilitate cel mai probabil vom asista la apariția unui partid similar Frontului Național din Franța (susținut de ruși).
Oamenii săraci fiind dezavantajați si neavand varianta alternativa vor vota acest partid si vor semna sentința României definitiva. Vedeti ce s-a întâmplat in Republica Moldova acum aproximativ trei luni.

Daca, sa presupunem, PSD-ul se va desființa ce alternative vom avea? PNL si USR? Ar fi un sistem democratic cu numai doua partide aliate? Cu siguranța electoratul care nu se simte reprezentat de nici unul dintre partidele acestea va vota cea mai puternica alternativa. Si mi-e teama sa o spun dar știind cum fac profit la ei acasa unele multinationale sunt sigur ca la noi nu vor fi mai morali si etici. Ca atare scenariul aparitiei unui partid naționalist anti EU in Romania este tot mai favorizat de politicienii nostri lipsiti de responsabilitate!

Anonim spunea...

Excelent articol. Ceea ce se intampla in momentul de fata este o exploatare a vulnerabilitatilor societale existente, traumele comunismului.
Cred ca avem de-a face cu un razboi hibrid intern orchestrat de factori externi.

Anonim spunea...

Foarte buna analiza. Sunt perfect de acord fiind de stanga :)
Un singur lucru insa as sublinia venind si in continuarea comentariului facut de care cititorul Alex M, si anume influenta foarte mare pe Facebook, influenta in mare parte dezechilibrata din nefericire.
Rabufnirile acestea, desi pot aduce la iveala un semnal de alarma, nu ghideaza pe nimeni cu adevarat catre ceea ce ar trebui sa se intample. Spre exemplu, o saptamana au durat protestele impotriva ordonantei, ordonanta a fost retrasa, acum in jocul acesta de poker, multimea a plusat si vrea demisia guvernului. Insa, indiferent de guvernare (stanga / dreapta) problema de fost in Romania ramane faptul ca nu avem institutii pe care sa ne putem baza. Iar la capitolul institutii putem spune multe, implicarea civica, mai ales prin organizatiile non-guvernamentale, fiind cel mai bun exercitiu democratic.

Radian M. spunea...

Frumos insa frectii.NIMIC nu e spontan. Adicaoameniisunt dar cineva are grija sa aprinda si sa canalizeze. DECI NIMIC SPONTAN. Dragnea are un job precis> distrugerea PSD si torpilarea linistii in tara. Nu ca PSd n-ar merita-o,din pacate cie vine e omuletul verde al luiPUTIN. adica nu unulcicateva sute de mii.:)

Mav3rick spunea...

Nu este asa usor sa se ajunga la anticipate. Cei mai multi protestatari(+70%) vor transparenta in decizii si stoparea jafului banului public, indiferent de partidul/partidele de la putere. O solutie vine de la PSD, daca se trezesc la realitate desigur. Schimbarea acestui guvern si a conducerii partidului. Sunt si oameni curati, cinstiti si bine intentionat in partid, doar ca sunt tinuti in spate si promovate nulitatile care intorc banii la partid. E cam naspa momentul, tinand cont si de ce se intampla in jurul nostru, mai ales cand ai un astfel de presedinte...

Unknown spunea...

Stimata doamna Katy,
O sa incerc sa ve explic ceea ce se pare ca nu reusiti sa pricepeti: 1) Strada a explodat in fata unui abuz de putere; sper ca ii creditati pe cei care se aduna seara de seara in Piata Victoriei cu capacitatea de a se revolta atunci cand Puterea ii abuzeaza. 2) Mare parte (cati, nu stiu, este o simpla prezumtie, dar ma tin strans de ea) din cei care protesteaza sunt oameni care nu au votat in 11 decembrie. Asadar, simultan a explodat si o mare frustrare inlauntrul lor. (Sper ca si invete ceva din chestia asta.) 3) Modul de a comunica si de a actiona al guvernului si al liderilor coalitiei de guvernare nu a facut decat sa intretina si sa amplifice revolta.
Acum e clar? Credeti ca mai era nevoie de altceva sa ca sa se intample ceea ce se intampla?
Cat despre 'agenturili straine', va provoc sa explicati cum ar fi reusit nu stiu ce oculta (va rog sa o numiti, ca sa nu mai batem campii aiurea) ar fi reusit sa scoata, timp de 6 zile, pana la 500.000 de oameni in strada, in peste 100 de orase din Romania si de aiurea (atentie! - oamenii acestia nu sunt din categoria celor pe care ii poti mitui cu o iahnie si un pix).
Multumesc anticipat pentru explicatia pe care v-am solicitat-o.
Multa sanatate.

Anonim spunea...

Uiti totusi ca pentru un harakiri este nevoie de un act macar semi-constient.
Aici cred ca betia de putere si ingamfarea au fost atat de mare incat nici macar nu si-u inchipuit ca negrii de pe proaspat confirmata plantatie ar avea ideea, curajul, inteligenta de a misca vre un deget la deciziile oricat de aberante ale PUTERII.
Mai mult, au apelat la stategia de genul
"Dacă n-au pâine, să mănânce cozonac! - total rupta de realitatea omului de rand si specifica doar celor care toata viata (recenta) nu au facut decat sa se joace de-a "politiienii" pe banii nostrii. Astia sunt oameni care nu au muncit o zi in viata lor si care habar nu au cat costa un bilet de metrou sau un litru de combustibil, pentru ca totul le este platit de iobagi, ca nu merita pentru munca lor decat mult mumu.
Intr-adevar, in ingamfarea lor specific post-decembrista si in teoriile lor invechite privind prostirea maselor (mai ales a celor de pensionari) nu au reusit decat sa uneasca o mare parte din romani.
Ramane de vazut daca se poate ridica un lider carismatic si destul inteligent pentru a obtine sprijinul acestor oameni si a incerca sa materializeze dorintele de 75 de ani ale romanilor (includ in mare si perioada Ceausita).
Poate, in sfarsit, oamenii isi dau seama ca este NEVOIE de o reforma completa a clasei politice, care nu a facut decat sa faca rocada la guvernare cu promisiuni de mai bine maine, dar cu amanetarea vietii copiilor nostrii pe termen lung.

Anonim spunea...

Alternativa e alt partid politic de tip NATIONAL - nu nationalist
Cu guvernare formata din specialisti si oameni care sa gandeasca pe termen lung in vederea promavarii in primul rand a intereselor Romaniei.
Stiu - UTOPIC, mai ales ca nici Europa nu cred ca vrea o Romaniei care sa concureze economic si social in cativa ani cu Polonia sau chiar Austria
Uitati-va pe harta oameni buni, suntem cea mai mare natiune din estul Europei (exclud Ucraina din bune motive) si totusi ne purtam ca si cum am fi doar o mana de oameni care asteapta mereu de la altii deciziile
Chiar cred ca e momentul ca Romania sa decida in sfarsit pentru ea si pentru romani - intr-un mod cat mai echilibrat cu putinta.
Nu poti da afara multinationalele dar nu este nici viabil pe termen lung sa apelezi la politici sociale fara baza economica

Unknown spunea...

Asa cum spune Florin Negrtiu in articolul "Revolutia luminii", este vorba despre o revolutie morala. Asta aduna atatia oameni! Si cei care nu vad asta, din punctul meu de vedere nu sunt decat cei orbiti de mita oferita in diverse moduri de PSD sau cei care procedeaza in acelasi mod ca ei>

Unknown spunea...

Excelent articol!

Andrei spunea...

Pentru ca administratia publica si alte domenii sustinute de bugetul de stat este prizoniera "va dam, lasati-ne sa ne facem de cap (sa furam)", marea majoritate a acestora, impreuna cu pensionarii sunt "stanga". Cei care muncesc 10 ore pe zi, se angajeaza prin interviuri pe bune si prin concursuri aranjate, sunt "revolutionarii de dreapta". Revolutionari in sensul ca isi doresc o societate bazata pe valori si nu pe pile. Iar faptul ca o crestere a salariului bugetarilor, a salariului minim, ar putea duce la concedierea unora dintre ei, pentru ca firmele trebuie sa tina costurile la nivel competitiv, ii indarjeste si mai mult.

doru.dascalu spunea...

Măi nene îţi aduc aminte de vorba românească: "Cine n-are bătrâni să-i cumpere" cu trimitere la înţelepciunea lor. Că sunt bătrâni idioţi asta e altă mâncare de peşte. Dar ca un inteligent ce sunt, nu înţelept, îţi certific că baţi câmpii cu eleganţă. Am citit aprobări de la alţi spălaţi pe creier. Voi ăştia habar nu aveţi viitorul României şi al Europei. Habar nu aveţi de ce a mers Dragnea la Washington. Aţi pus botul că s-a văzut cu Trump. O să vedeţi urmarea cât de curând, când se vor face alegeri parlamentare anticipate şi PSD-ul va lua peste 60% din voturi, apoi următorul pas va fi trimiterea neamţului la meditaţii acasă ca să-şi mai ia vreo două case, apoi va urma regionalizarea pe regiuni economice. De ce asta? Vă las să vă scremeţi şi voi mintea, că şi aşa nu aţi pricepe, deoarece voi spălaţi pe creier fiind,nu puteţi privi o situaţie obiectiv ţinând cont de toate evenimentele trecute şi viitoare. Dacă o să pricepeţi de ce nu a fost alocată cota de emigranţi, de ce s-a pus scutul antirachetă la Deveselu, nu, nu ca să apere pepenii lui Geoană, de ce nu s-au făcut autostrăzi între Muntenia şi Ardeal şi Moldova, şi de ce s-a făcut publică harta Moldovei mari, de ce este în planul UE construirea a cinci poduri peste Prut, de ce se face o Megamoscheie pentru 10.000 de credicioşi musulmani când numărul lor în Bucureşti este foarte mic, de ce se construieşte Catedrala Mântuirii Neamului, cea mai mare catedrală ortodoxă într-o zonă unde religia este prezentă doar la câteva evenimente, şi prin anii 92 când se publicau în presă previziunile acelui indian precum că Bucureştiul va fi Noul Ierusalim, românii se simţeau fuduli nevoie mare.Retardaţilor 40% din poporul ales este de religie musulmană şi dacă ceilalţi vor avea cea mai mare catedrală, de ce nu ar avea şi musulmanii cea mai mare moschee? Bă proşti sunteţi! Shalom!

Unknown spunea...

Salut Adrian.
Bun articolul !!!

Anonim spunea...

Ai respectul meu pentru cuvintele si gândirea ta!

Anonim spunea...

Si totusi cred ca lipseste ceva. PSD e un pic diferit acum. E controlat puternic de Dragnea care nu isi face probleme ca ar putea fi contestat serios din interior. Au invatat din caderea lui Ponta. Mai sunt patru ani pana la alegeri. DNA este fragilizat. Opozitia e aproape 0. Presiunea externa este serios slabita. E un meci aproape exclusiv intre Dragnea/PSD si protestatari. In astfel de contexte castiga cine are mai multe resurse si cine e mai disciplinat. Adica PSD.

Unknown spunea...

Solistul unei trupe straine, celebre, lauda protestele din Romania.
Ii plac pozele impresionante de la proteste! O vrea si el in piata,... ca e distractie mare! Cica,la noi poti face orice in strada, la ei nu! Cand se termina toata tarasenia cu OUG, cu schibarea guvernului, o sa ramana in continuare oamenii acolo, asa ca socializare, e "fain". O sa avem tarabe, cluburi, baruri si terase,in zona aia :))))). E sigura zona fatza de "centrul vechi", nu sunt cladiri cu bulina rosie. Se plimba vorba ca atmosfera e "super tare", mai bine ca la un concert, chiar mai bine ca la un meci de fotbal! Poti sa vii cu bautura de acasa , efectele luminoase sunt "super tari" si gratis, intrarea este libera, si nu se termina programul la 23:00. Ba,... poti fuma in aer liber, poti injura, bea,... mai cunosti o fata, ba chiar poti sa vii fara probleme cu patrupedul, copilul,...AG (audienta generala) ! La o asemenea distractie, fratii nostri unguri si fratii nostri rusi, vor sa se alature si ei! Astfel UNITI, mutam si muntii si granitele din loc.