26 iulie 2010

Journal of Social Research&Policy nr. 1

http://www.jsrp.ro/online-first

Majoritatea articolelor din primul număr răspund la apelul lansat la lansat la începutul anului 2010 pentru remiterea de articole referitoare la tema „Educaţiei şi a şanselor de viaţă". Seria de studii cu relevanţă pentru politicile educaţionale este deschisă de o analiză empirică a evoluţiei diferenţelor dintre rural şi urban în valoarea şanselor de acces în învăţământul în România deceniilor postbelice superior (Bogdan Voicu şi Marian Vasile). Celelalte studii din această zonă tematică privesc implicarea părinţilor în cariera şcolară a descendenţilor lor (Claudiu Ivan), violenţa şcolară în Ungaria (Mariann Buda şi Erika Szirmai), segregarea pe criterii de gen în şcolile din zona aflată la graniţa dintre Ungaria, România şi Ucraina (Hajnalka Fenyes), migraţia personalului academic din România (Robert Reisz) şi o analiză a evoluţiei mecanismului de evaluare a calităţii în învăţământul superior românesc (Ana-Maria Dima).
Apariţia pe care o semnalăm găzduieşte câteva analize care dezbat alte problematici: evaluarea unui program de combatere a consumului de alcool în Kentucky (Ramona Stone şi Sarah Henrix), studiul instrumentelor de producere a încrederii folosite în industria construcţiilor din Franţa (Catherine Comet), o investigare teoretică şi empirică a relaţiei dintre satisfacţia cu viaţa şi pedeapsa cu moartea folosind cu precădere date din Statele Unite ale Americii (Maarten Berg) precum şi o punere în relaţie a regimurilor de guvernare urbană şi a sistemelor locale de asistenţă socială din municipalităţile din Flandra (Bram Verschuere şi Diederik Vancoppenolle). În plus, revista cuprinde trei recenzii şi o notă de cercetare.

Anuntul complet poate fi citit pe pagina Societatii Sociologilor.


25 iunie 2010

Sa vina salavatorii natiei!

Asa cum spun mai multi ganditori, este momentul ca Boc sa isi dea demisia si sa lase socialisto-liberalii sa guverneze. In conditiile refuzului CCR si ale duplicitatii UDMR incapatanarea la putere a PDL este suspect de sinucigasa. Sa vina competentii!

20 iunie 2010

Cum creste PIB-ul

Update
Am mai studiat pe teren și m-am convins că dinamica retailului de alimente în zona Rogerius nu e chiar așa de stereotipă. Mai pe șleau, Unicarm nu a preluat exact spațiile lăsate nefolosite de Angst. Probabil că au făcut analiza de care aminteam și au concluzionat că locațiile nu sunt prea bune. Rămâne însă realitatea că „extinderea” Unicarm este cam de același ordin de mărime ca și „restrângerea” Angst, dezvoltarea orădeană a acesteia fiind, la rândul ei, rezultatul scufundării Floreliei. În concluzie suma spațiilor de comerț cu amănuntul e relativ constantă.

Postarea originală

La inceput a fost Florelia. A mers cum a mers afacerea pana cand supermagazinele au fost vandute retelei Angst. Presa de specialitate a sesizat atunci doar ca Angst a deschis niste supermarketuri in Oradea. Presa respectiva a uitat ca simultan s-a inchis acelasi numar de supermagazine Florelia. Un an mai incolo s-au inchis si magazinele Angst iar acum, in locul lor, deschide Unicarm (din Satu Mare).

Prin urmare, stirea din Bihon cum ca s-au deschis trei noi supermarketuri in Oradea http://www.bihon.ro/stiri/oradea-bihor/articol/trei-noi-supermarketuri-in-oradea/cn/news-20100618-03404742 e adevarata doar daca acceptam ca o femeie care si-a schimbat palaria e alta.

Cateva observatii/mirari:
- Ciclul acesta destul de alert de inaugurari-renuntari indica faptul ca respectivele magazine au probleme de rentabilitate. Probabil ca locatiile acestora nu sunt cele mai fericite.
- Ma indoiesc ca investitorii succesivi (Angst si acum Unicarm) nu au analizat istoricul magazinelor si perspectivele de rentabilitate ale supermarketurilor respective. Mirarea mea e, astfel, si mai mare.
- Darabana batuta pe inaugurare acum, la fel ca si in cazul Angsta acum vreo doi ani, cred ca e facuta pentru unii care trebuie sa ramana cu impresia ca lanturile respective sunt in expansiune. Vreun investitor strain, vreo banca?

Cert este ca, pentru consumator nu e nici o expansiune, ci doar schimbarea firmei de deasupra intrarii.

16 iunie 2010

Cine il crede pe don Pedro?

http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatorul-petru-filip-de-la-pdl-l-a-tradat-pe-boc-din-greseala-898317.html

Fostul primar al Oradiei spune ca nu stia cum se manuiesc bilele. Asa ca a votat motiunea lansata impotriva partidului sau.

Imi pare rau dar don Felipe este ori prost ori mincinos. Daca scuzele sale sunt sincere inseamna ca e cam greu de cap. Daca nu, inseamna ca face ce face un politician cu vechimea sa - minte si tradeaza.

Cine are nevoie de un astfel de politician? PSD-ul sau PNL-ul? Eu as paria pe PSD.

12 iunie 2010

O noua librarie virtuala

Plimbandu-ma pe cararile intortocheate ale netului am dat de un cotlon bizar:


Ei pretind ca sunt o librarie online. Ba au si un disclaimer cum ca ei nu sunt responsabili pentru modul in care utilizatorii folosesc lucrarile cumparate. Eu zic ca au dreptate, in masura in care un vanzator de pistoale nu e vinovat pentru modul in care marfa lui este folosita dupa comercializare. Solutia este ca MEC-ul sa creeze o biblioteca centralizata online a tuturor tezelor de licenta sustinute, fiecare licentiat avand obligatia sa-si incarce capodopera pe aceasta platforma. Cred ca in 3 ani fenomenul traficului de documente electronice de acest tip ar scadea masiv datorita posibilitatii verificarii facile a autenticitatii lucrarilor de finalizare a studiilor. Plagiatul nu ar disparea, nici frauda in general, dar nu ar fi atat de simple ca acum. 


31 mai 2010

Greva involuntara

Recunosc ca m-am opus grevei. Asta fara sa fiu amenintat, supus la presiuni si alte influente negative. De fapt, in atmosfera de acum, greva parea a fi o optiune chiar confortabila. Nu,  optiunile mele sunt mai degraba de dreapta, avand in vedere si alternativele de stanga. 
Cu toate acestea am fost obligat sa intrerup lucrul pe 31 mai. Am stat acasa si am bolit din cauza unui carnat prajit insuficient sau preparat incompetent, pe care l-am mancat la o terasa care tocmai s-a deschis in oras. Daca va intereseaza va spun si cum se cheama locul. 

28 mai 2010

19 mai 2010

Distributie de exceptie la Studfest

Ce au in comun urmatoarele personaje? 

Andrei Marga
Mircea Diaconu
Cristian Parvulescu
Calin Georgescu

In cazul primelor trei este destul de clar. A, nu va ganditi la politica. Este vorba de situarea in elita intelectuala a tarii. Da, si Cristi Parvulescu. Nu ma leg de faptul ca nevasta lui era angajata in cabinetul lui Tariceanu. In ceea ce-l priveste pe cel de-al patrulea, cateva informatii interesante apar pe blogul lui Roncea:


13 mai 2010

La ce folosește austeritatea

Trebuie sa scadă cheltuielile bugetare, este clar. O zic eu, mare specialist în macroeconomie. Fac trei flotări logice și îmi dau seama că altfel catastrofa va veni, într-un fel sau altul. Dacă nu scad cheltuielile sau nu cresc încasările statul intră în incapacitate de plată. Renunțăm rapid la ipoteza creșterii încasărilor așa că mergem mai departe la controlul cheltuielilor. Dacă se întâmplă asta - incapacitatea de plată, statul nu mai primește ajutor (spune credite) nici de pe piața internă, nici de pe cea externă. Atunci va fi obligat să tipărească bani și să lanseze caruselul inflației. Sau să reducă brusc cheltuilile nu cu 4% din PIB ci cu 10% sau mai mult. 
Bun, și ce dacă? Am mai trecut prin așa ceva ar putea spune unii. Inflația are chiar efecte pozitive - scade povara datoriei interne (la fel ca și economiile și debitele sunt mâncate de inflație), așa măcar s-ar rezolva o parte din problemă. Alte câteva genoflexiuni intelectuale ne arată că inflația demobilizează economia reală, prin varii mecanisme și distruge încrederea în autoritatea statului, care se dovedește incapabil să controleze procesele economice. Un stat care poate controla cheltuielile sale și care nu se sperie de pensionarii puși de PSD să facă circ pare unul mușchiulos, spre deosebire de unul care cedează. Iar autoritatea statului, odată pierdută, se recuperează foarte greu. Ca dovadă, să ne gândim că resimțim încă efectele crizelor din anii 90. 
O fi credibilitatea statului în joc, dar va rezolva soluția aleasă ceva? Pe termen lung, austeritatea bugetară nu e soluție. Pentru că problema reală nu este faptul că statul e prea gras ci că economia e prea slabă. Pentru a stimula economia este nevoie de un stat eficient, nu numai puternic. Ori restructurarea administrației poate produce adevărate catastrofe în acest domeniu. Vezi postarea anterioară.
Eu nu m-aș opri la downsizing ci aș merge mai departe și aș băga un plan ambițios de externalizare a serviciilor publice corelat cu limitarea prin lege a numărului de angajați în sectorul public. Aș face asta sub un atent control extraguvernamental - intern și extern - oarecum după modelul reformelor administrative din Noua Zeelandă de acum vreo 20 de ani. 

Nu spun mai departe. Postez și aștept telefonul de la Cotroceni. 

12 mai 2010

Paradigma Ciomu

Restructurarea in sectorul bugetar este o chestie tricky. Adica va fi cu final neasteptat. Cam ca și operația lui Ciomu, care este paradigmatică pentru intervențiile românești. Cel putin in condtitiile specifice, mult prea specifice, ale gestiunii resurselor umane din Romania. 
Idealul este sa se faca o selectie bazata pe merit: raman cei mai competenti, harnici, calificati, responsabili. Pleaca puturosii, jmekerii cu pile si rude, incompetentii si, sa speram, vor valorifica resursele amintite in sectorul privat. 
Lumea a inteles unde bat, cred. Selectia in aparatul bugetar a fost, din cele mai vechi timpuri, una negativa. Acesta este si secretul dialecticii public-privat de la noi, de altfel, privatul din România trăiește pe seama incompetenței sau indolenței sectorului public. 
La fel va fi și la restructurarea care se anunță: în urma luptei darwiniene de clanuri, pile, reciprocități și sacoșe vor rămâne în sistem specimenele cele mai adaptate în timp ce calificații și responsabilii - neadaptații adică, se vor trezi cu câte un șut în dos. 
Efectul pe termen scurt este ușor de imaginat: managerii publici, la fel de buni ca și subordonații lor, mai ales cei puși valorificând vouchere politice, vor constata foarte repede că au nevoie de personal pentru a realiza sarcinile curente. Că restructurarea a fost prea dură etc. Așa că vor angaja, dacă se poate, ce a mai rămas pe dinafară din clientelă. 
Aceasta este paradigma Ciomu, adevăratul specific mioritic contemporan: te duci să te operezi de apendice și te trezești cu penisul în pungă. Sau, în cazul reformei românești: tai la sânge din aparatul administrativ și te trezești că te costă mai mult. Așa a fost până acum, nu văd de ce ar fi altfel de acum înainte. 

Cineva are, totuși, de câștigat din toata aventura asta. Știința. După aceasta, în cadrul unui vast experiment social, vom putea verifica cât din productivitatea aparatului administrativ  se datorează resursei umane și cât efectelor de structură. Măcar atât să știm, ce-am avut și ce-am pierdut. 

08 mai 2010

Vizita lui Manolescu

Si a fost intalnirea cu Nicolae Manolescu. Un fost lider, astazi obosit, resemnat, fara sclipire. A reusit sa anime sala - Aula Universitatii - cu cateva glumite dar in general discursul sau despre Educatia fara profesor, un monument pentru profesorat, nu a depasit cele cateva clisee pasuniste despre dascali si dascalime pe care le stim cu totii si, evident, aluziile politice la care m-am asteptat. 
Fastaceala a produs intrebarea lui Manolescu - cati prim-ministri a produs Universitatea din Oradea? Si mai stanjenitoare a fost replica dnei Lia Pop care a enumerat senatorii si deputatii din sala, uitand sa mentioneze cati dintre ei au absolvit Universitatea din Oradea. 
Momentul important al zilei a fost, de fapt, pre-deschiderea Bibliotecii Universitatii. Durata, si probabil, costurile, enorme ale constructiei acesteia fac de neuitat primele clipe in salile sale. Am re-trait, probabil, emotiile celor care au pasit prima oara in vreunul din marile temple ale antichitatii, a caror constructie dura cam cat cea a bibliotecii noastre - doua decenii. 

05 mai 2010

Enjoy the silence



Update
La nici 2 minute dupa ce am trimis de pe aifon lamentatia de mai jos, a venit lumina, cum s-ar zice in limbaj popular. S-a dus linistea.

Pentru a 3-a oara in ultimele 2 luni, daca nu ma inseala memoria si
experienta, se intrerupe electricitatea pentru mai mult de jumatate de
ora. Imi inchipui transformatoarele lor ca niste saci peticiti, gata
sa dea pe dinafara la orice presiune mai mare. Multi injura, cu
siguranta, cu guvernul. Baiatul de la dispecerat, cu care am conversat
acum 5 minute mi-a explicat in grai dulce de Tileagd ca ei nu preiau
injuraturi. Pentru asta se pot depune reclamatii sau sesizari la
birourile Electrica.
Macar asa am avut un ragaz motivat sa ma joc. Recomand noul Labyrinth
pentru Iphone. Pentru 10 minute va poate capta atentia. Apoi, totul e
bine daca aceti pe cine injura.
Incet incet se lasa intunericul. Multumim Electrica pentru aceste
momente de liniste.

30 aprilie 2010

Lustruiația


Se caută bezmetic vinovații pentru nemernicia noastră. Acum a revenit tema lustrației, cu anatema pe activiști. Dacă am fi făcut epurarea la vreme, în 1990, am fi fost altă națiune și vorbeam altă limbă. Dar pentru că suntem în România, toate renunțările și amânările par a fi bine motivate. Nu era justificată lustrația, pentru că înaintașii noștri nu făcut nici comunismul nici teroarea ei cum trebuie. (De abia mineriadele lui Iliescu ne-au dat o sugestie despre cum ar fi putut să fie comunismul stalinist bine implementat prin mostrele interesante de guvernare autocratică eficientă.) 
Acum, câțiva consilieri de-ai lui Băsescu își implementează visurile nouzăciste de golani în timp ce președintele însuși se amăgește că participă la reforma clasei politice. Votul uninominal nu a schimbat nimic, se vede bine, și nici lustrația nu va mai face altceva decât să facă de râs ideea de reformă morală. Probabil că elita PSD, căreia i se adresează lustrația de fapt, va resimți pentru scurtă vreme o oarecare traumă de resurse umane. Problema se va rezolva rapid deoarece rezerva de carieriști, oportuniști și de pupincuriști este cvasinelimitată. Acest lucru l-au știut foarte bine și comuniști și securiștii. În opinia mea, cu mici excepții, cei ambițioși au făcut în anii 70-80 toate compromisurile cerute pentru o carieră oarecare. Și le fac în continuare pentru că, fără vreun genocid revoluționar, elita se reproduce din aceleași categorii umane, indiferent de contextul normativ sau ideologic.  
Lustrația, realizată acum, va avea efectul paradoxal de a întări sistemele pe care se așteaptă să le schimbe sau să le decapiteze prin forțarea schimbului de generație. O generație hăituită și obosită de profitori va fi înlocuită de una tânără, dornică de afirmare. Iar noi ne vom întreba în continuare ce trebuie să gândim sau să facem pentru a fi bogați și puternici precum Patriciu sau Becali.