ESPAnet Bremen 21-23 oct.

Am fost la conferinta ESPAnet din Bremen (21-23 octombrie).

ESPA = Europe Social Policy and Administration.

Cateva remarce
1. Se cauta cu infrigurare directia schimbarilor actuale ale politicilor sociale europene. Cautarea este complicata de complexitatea modelelor sociale europene, de crizele demografice si fiscale actuale, de existenta unei multitudini de actori de dimensiuni diferite (incapand cu UE, apoi statele nationale, dar si actorii internationali precum OECD, FAO, OIM, UNICEF etc., firme de asigurari etc.). Lipsesc modele puternice (autoritare) in explicarea sau fundamentarea politicilor publice ceea ce face ca dezbaterile sa para adeseori dialoguri ale surzilor.
2. Concepte, idei, pe care le-am retinut (nu am putut, evident, sa particip la toate panelurile, doar la vreo 4)
- adio maternalismului ! (adica a modelului de ingrijire a copilului centrat pe responsabilitatea materna - idee feminista si concretete nordica) - zice Ann Orloff
- in politicile sociale trebuie sa se tina cont de limitele bugetare (asta pentru politologi, sociologi sau filosofi)
- tarile post-comuniste au avut politici de protectie a copilului turbulente, Polonia este tipica pentru modelul 'male-breadwinner' (adica al familiei cu copii in care barbatul munceste pentru salariu iar sotia sta acasa), Ungaria promoveaza familia cu doi anagajati
- Ungaria are un vast sistem de scoli de dupa-amiaza, care constituie un fel de protectie sociala, dar despre care se recunoaste ca nu are nici un fel de impact pedagogic (atunci de ce l-au mentinut?)
- marxismul este in recul evident, la fel si modelele conflictualiste (evident, politicile sunt guvernamentale, care guvern vrea lupta de clasa?), in domeniul educatiei rezista indarjit modelul capitalului uman (functionalismul tehnologic)
- nu s-a mai vorbit despre globalizare si despre post-...isme, ceea ce a fost o incantare pentru urechi
- Scolile administrate local din SUA s-au dezvoltat ca atare pentru ca statul american nu a fost in stare, ca de obicei, sa adminsitreze nici asa ceva, prin secolul al 19-lea! (Marius Bursemeyer). Argumentul seamana cu cel al lui Skocpol despre asociatiile civice americane. (Problema mea: daca centralizarea este impiedicata, in cele din urma, de existenta unei retele puternice de institutii descentralizate, nu este la fel si invers? Un sistem centralizat de furnizare de servicii poate inhiba formarea furnizorilor locali?)
- mare neincredere in UE (prea multe si confuze institutii regulatoare, prea mare diversitatea si prea greu de gestionat-armonizat) interesele locale.
- participare multidisciplinara. Am povestit cu juristi (implicati in politici sociale in admisnitratia germana) care cautau in dezbaterile conferintei inspiratie pentru rezolvarea sau intelegerea spetelor lor.
3. Organizare impecabila. Pacat ca unele din lucrari au fost neasteptat de slabe. Altele, evident, foarte bune.


--
Adrian Hatos
conf. dr.
Universitatea din Oradea
Catedra de Sociologie Asistenta Sociala

ASR e mort. Ce putem face?

Asociaţia Sociologilor din România (sau Asociaţia Română de Sociologie :-) ) nu există! Există în drept dar nu există în fapt. Este o organizaţie care nu ştie ce şi câţi membri are, în care nu se plătesc cotizaţii şi care, în general, nu oferă nimic membrilor săi ipotetici. Din punctul meu de vedere este o organizaţie care întruchipează foarte bine tendinţa românească de a menţine organizaţiile fără conţinut, beneficiind doar de atributele sale formale. Conţinutul presupune efort şi responsabilitate iar de aşa ceva nu are nevoie nimeni, nu-i aşa?

Ce a făcut ASR, din câte ştiu eu? A supravieţuit simbiotic (ca să folosim un eufemism) pe lângă instituţii universitare, cel mai mult pe lângă Universitatea din Bucureşti, ai căror oameni au asigurat permanent conducerea formală. Au fost organizate câteva "conferinţe" ASR (Oradea, Cluj) dar meritul acestora revine în totalitate facultăţilor gazde şi în nici un fel asociaţiei, care nu a contribuit defel la reuşita sau poate nereuşita acestora. La nivel practic, indiferent ce s-a discutat la aceste conferinţe, nu s-a întâmplat nimic apoi, marcându-se totuşi, de fiecare dată, succesul de a fi avut întâlnirea anuală. Ce să mai vorbim de alegerile din 2005, atât de plastic povestite în Caţavencu! Cea mai curajoasă iniţiativă a fost tot atunci, când conducerea asociaţiei s-a pus în remorca unor institute de sondare a opiniei publice, solicitând introducerea unor mecanisme anticoncurenţiale în furnizarea serviciilor de profil.

Dacă aş începe să povestesc ce lipseşte ASR, nu aş termina în zeci de pagini. Aş sublinia, din nou, câteva deficite inacceptabile:
- ASR nu oferă nimic membrilor, motiv pentru care nimeni nu e interesat să contribuie la activitatea ei
- ASR e identificat prea mult cu sociologia universitară, mai ales cu o minoritate (elită ar fi prea mult spus) concentrată la Cluj şi Bucureşti
- ASR nu are nici o identitate, ba mai mult, pentru mulţi dintre cei tineri ea nu există nici măcar formal sau are o imagine negativă

Nu o să detaliez soluţiile personale pentru această situaţie. Ceva trebuie făcut, deoarece sociologii au nevoie de o asociaţie profesională, dar nu în forma în care ea (nu) există acum!

Noi nervi in Islam

Papa a tinut un discurs iar lumea islamica s-a inflamat. La fel ca si in cazul caricaturilor din Danemarca. Am inceput sa ma obisnuiesc cu nervozitatea islamica.

In ultima vreme am reusit sa aflu mai multe despre dedesupturile conflictului dintre Occident si islam. Mai ales dintr-un numar recent din Lettre Internationale, in care apare un articol de sociologia fundamentalismului islamic, marca Al-Quaieda mai ales. Contrar credintelor incetatenite, majoritatea liderilor miscarii, la fel ca si teroristii din 11 septembrie, nu sunt musulmani frustrati material ci provin din medii burgheze bine-mersi fara prea multe inclinatii religioase. Multi dintre ei au studii realizate la universitati de prestigiu din vest si chiar sunt domiciliati in tari occidentale. Ceea ce este clar din articol este ca nimic nu este clar inca in incercarea de a lamuri incrancenarea unora din liderii lumii islamice impotriva occidentului. Problemele cu Israelul si Palestina ori cu SUA nu sunt suficiente.

Pe de alta parte, pentru lumea occidentala, conflictul cu islamul poate fi de bun augur. Trecand peste scrupule si cautarea vana a adevarului sau a vinovatilor, un conflict de acest gen poate ajuta lumea euro-occidentala sa isi regaseasca identitatea si marile virtuti pierdute in tot felul de isme.

Greva profilor

Profesorii au salarii mizerabile, e adevarat. Dar cresterile salariale semnificative nu pot fi acceptabile in invatamant fara o sporire a responsablitatii cadrelor didactice fata de ceea ce se intampla in clasa si mai ales fata de performantele elevilor. Ministerul ar trebui sa reformeze urgent Directia de Evaluarea sau ce o fi, pe care a decapitat-o odata cu debarcarea lui Adrian Stoica (o decizie fericita, intradevar) si sa impuna stabilirea unui sistem de evaluare a performantelor pedagogice bazat pe teste standardizate (ceea ce presupune si un puternic aparat de testare). La fel, responsabilitatea tuturor actorilor din invatamant trebuie sporita, a inspectoratelor, a CJAPSurilor etc. In modul de organizare de acum, o buna partea din activitatea din invatamant nu este decat risipa de bani publici, protectie sociala sau un rezervor de sinecuri.

Daţi-ne înapoi utopiile!

A cazut un mit: Sorin Antohi. Oare cate vor mai cadea? Şi nu ar trebui sa cadă în capul securiştilor şi al activiştilor care i-au chinuit pe români?
Pe dl. Antohi îl bănuiesc că lucrează la un volum de autoetnografie a turnatului la Securitate. Va reveni în academie (dacă va pleca vreodată, aştept reacţia celor de la CEU), speră dumnealui, prin bibliografii şi are o ocazie serioasă de a deveni clasic al studiilor "socialiste şi post-socialiste". În plus, după o carte excepţională despre "Utopie" scrisă în condiţii de viaţă dublă, poate să se apuce de o "Ucronie" în care nu ar fi avut acces la bibliografie occidentală, nu ar fi publicat un volum atât de deştept dar ar fi avut o conştiinţă liniştită.