Inainte de meciul cu Lituania am cobit un 2-0 pentru oaspeti. Realitatea a fost mai nemiloasa decat rautacismul meu. In stilul mioritic, nimeni nu e vinovat, in afara sistemului, incepand cu nivelul cosmico-metafizic si terminand cu atmosfera ostila de la Cluj. Echipa noastra s-a comportat 95 de minute ca o frumoasa colectie de mediocri mahmuri pusi sa execute in teren o partitura absurda. Nu am vazut nici urma de umilinta sau de regret. Piturca a fost binedispus pana la capat, asa mi s-a parut. Iar jucatorii intervievati dupa meci pareau a fi venit de la un meci de table. Contra, Tamas, Goian, Radoi au mimat foarte prost supararea. Paranoic fiind, nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la banii pe care i-au castigat unii pariind impotriva Romaniei. Sau poate ca sunt doar niste cretini cu contracte la fratii Becali cu care seamana toti atat de bine.
In schimb, un spectacol total a fost semifinala Nadal-Murray transmisa duminica noaptea. Ce lupta, ce scotian!