10 noiembrie 2014

Alegerile din 2 noiembrie – puține vești bune

Finala alegerilor prezidențiale se apropie, temperatura politică e în creștere iar emoțiile încep să clocotească. Dincolo de tensiunea momentului și de rezultatele pe care le vom ști în seara de 16 noiembrie putem extrage câteva învățăminte pe baza primului tur. Nu sunt toate și poate nici cele mai relevante. Majoritatea veștilor nu sunt, din păcate, bune.

1. Dihotomia stânga-dreapta este una (în continuare) relevantă pentru înțelegerea rezultelor alegerilor chiar dacă mulți analiști încearcă să ne convingă de contrariul. Mai multe analize arată (mai detaliată este de pildă cea publicată electronic de profesorul Dumitru Sandu https://www.dropbox.com/s/r3l2zcn66w9stes/DouaRomanii_si_o_diaspora3.pdf?dl=0) că nivelul de dezvoltare al unui județ este corelat negativ cu ponderea votului pentru candidatul PSD. Pentru a răspunde eventualelor critici subliniez faptul că apartenența de clasă nu este doar despre nivelul  veniturilor salariale (vezi simplificările de aici: http://www.biziday.ro/2014/11/04/o-campanie-perversa-distructiva-cu-doi-castigatori-si-20-de-milioane-de-derutati/) dar și despre  sărăcie comunitară sau despre infrastructură publică, despre capital social și antreprenoriat.

2. Alegătorii din Transilvania au rămas mai de dreapta. Rezultatele de la 2 noiembrie distribuite simplist pe o hartă au creat imaginea falsă a unei subite falii între rezultatele alegerilor din România Mică (Moldova și Țara Românească) și Transilvania. Analizele unui alt coleg sociolog arată că în toate alegerile prezidențiale de până acum ponderea voturilor pentru candidatul de stânga într-un județ poate fi explicată de gradul de dezvoltare al județului, de situarea sa în Transilvania și procentul maghiarilor. Cu alte cuvinte, votul din România a fost întotdeauna în ultimii 24 de ani unul regional – cu o tendință lentă dar sigură de scădere a importanței acestei componente - dar și unul bazat pe dezvoltare socio-economică diferită.

3. Tentațiile discursurilor etniciste și regionaliste sunt deopotrivă greu de rezistat și deosebit de periculoase. E de reținut însă că, în timp ce diferențele de orientare politică și atitudine civică dintre județele din Vest și Nord-Vest și cele din restul țării sunt un fapt, transformarea acestora într-o temă de isterie naționalist-etnicistă sau regionalistă sunt opționale. Politicienii responsabili ar încerca să înțeleagă de unde vin diferențele constatate și, eventual, să propună soluții pentru acoperirea deficitelor de dezvoltare sau de integrare. Cei care agită flamura pericolului separatismului sau, mai rău, discursul xenofob (de genul „votați un român ortodox!”) urmărind câștiguri electoral pe termen scurt vor purta povara unor consecințe cultural și politice deosebit de periculoase același avertisment fiind valabil și pentru cei care solicită votul doar în virtutea unor argumente regionaliste.

4. Dar înainte de toate, primul tur al alegerilor prezidențiale ne-a adus indicii despre faptul că suntem foarte departe de statutul de democrație consolidată.

4.1. O bună parte din voturile din mediul rural, mai ales în zonele cele mai sărace, sunt ușor de controlat prin rețelele de putere de la nivel local. Mai mult, pentru a deține aceste rețele în sfera de influență, singura problemă este adeseori doar prețul. Ne atestă acest lucru rezultatele din localitățile în care primarii au schimbat afiliația politică profitând de Ordonanța Traseismului: se pare că scorul prezidențiabilului PSD a fost de 70-80% în peste două treimi din aceste localități (http://www.revista22.ro/articol.php?id=49695) iar nici schimbarea de sex politic nu s-a făcut, de cele mai multe ori, în urma unor revelații politice (http://romaniacurata.ro/cate-voturi-au-adus-pentru-ponta-primarii-traseisti-si-cat-au-costat-studiu-de-caz/). E adevărat că se poate invoca și o cauzalitate inversă: atitudinea majorității populației a impus primarilor din respectivele localități să schimbe afilierea politică – o ipoteză plauzibilă având în vedere că USL-ul a indus în 2012 o oarecare confuzie în ceea   privenște orientarea politică a aleșilor și alegătorilor prin reducerea discursului politic la atitudinea față de președintele în exercițiu. Din punct de vedere științific ordonanța traseismului a produs un experiment cu potențial foarte important pentru înțelegerea mecanismelor electorale din țara noastră.

4.2. Drepturile cetățenești sunt o chestiune minoră relativ la interesul electoral. Ne dovedește acest lucru sabotajul sistematic împotriva voturilor celor din diaspora din partea personalului diplomatic precum și continuarea acestei politici și pentru turul al doilea, intenție mascată după tot felul de declarații de intenții, minciuni și omisiuni (http://www.gandul.info/politica/bec-il-contrazice-pe-corlatean-mae-putea-suplimenta-numarul-sectiilor-de-votare-din-strainatate-reactia-mae-13511907) .


4.3. Frauda a fost folosită în continuare, aparent, ca instrument politic, la scară mare de ambele blocuri politice dominante. Ponderea acestor practici e dată, cred eu, de controlul deținut asupra personalului din secțiile de votare (http://stirileprotv.ro/stiri/alegeri-prezidentiale-2014/harta-turismului-pe-liste-suplimentare-in-ziua-alegerilor-teleormanul-a-fost-vizitat-de-mai-multi-oameni-decat-brazilia.html). În afara unor centre universitare mari unde este de așteptat un număr mare de votanți pe liste suplimentare, situațiile precum cele din Ilfov, Giurgiu, Mehedinți sau Sălaj ne indică că voturile nu sunt de valoare identică, că merită să „achiziționezi”  primari și reprezentanți în secțiile de votare dar și că actuala legislație a procedurilor de votare conține numeroase portițe pentru distorsionarea rezultatelor.