Traiasca trendul ascendent!

Rezultatul de ieri era de așteptat. Cel puțin ordinea candidaților, dacă nu și decalajul dintre primul și al doilea. Intervalul dintre cele două tururi este prea mic pentru a se putea obține răsturnări spectaculoase astfel că Bungău are în mod evident cvasicertitudinea obținerii funcției de rector și cu aceasta adepții stabilității epocii Antal pot să răsufle ușurați.

Cred că rezultatele mai atestă și falimentul campaniilor duse de contracandidații cei mai importanți ai lui Bungău – Horga și Ilieș, care în locul unei abordări frontale a comunicării cu electoratul (pentru care nu s-au priceput cred dar, așa cum am scris ieri, nici nu au avut curaj) au preferat să își piardă vremea în strategii de culise riscante. Nu numai pentru că în astfel de aranjamente cuvântul dat este foarte relativ dar și pentru că adeseori se promit lucruri imposibile. În opinia mea un candidat bun, de genul celor doi, dacă ar fi început campania din timp și ar fi fost mai cu cojones ar fi obținut în acest prim tur cel puțin 35% iar în turul doi ar fi câștigat fără probleme cam ca și IA Pop la UBB.

În orele dintre cele două tururi Horga trebuie să încerce să-I mobilizeze pe cei vreo 200 de alegători care nu au participat la vot, în special pe cei de la medicină și să îi convingă pe votanții contracandidaților situați pe locurile 3-6 să îl aleagă. Sarcina este aproape imposibilă: având în vedere participarea masivă la vot este greu de crezut că vor veni mai mulți la vot și că, pe de altă parte, diferențele dintre votanții celor 4 candidați rămași pe dinafară nu vor avea efect. Cum o bună parte dintre cei care au votat Felea, Ionescu, Ilies și (cred că mai era unul…) nu vor veni la turul 2 mă aștept la un rezultat de genul 60-40 în favoarea lui Bungău.  

Și vom continua trendul ascendent.

Campanie? Care campanie?

Din punct de vedere comunicational campania pentru functia de rector al Universitatii din Oradea s-a desfasurat sub semnul primitivismului și al lipsei de angajament. Senatul a organizat dezbaterile din facultati iar ziarele sau televiziunile le-au reflectat cum au vrut ele. Dacă prima instituție a ținut cu tot dinadinsul să sublinieze unitatea și armonia instituției (consacrând de fapt autoritatea, incertă până atunci, a Senatului în raporturile cu viitorul rector și Consiliu de Administrație, subiect care merită interogat în continuare) presa a subliniat, cum ne așteptam, într-un mod adeseori nemăgulitor zbaterile universitarilor.

Comunicarea în campanie este pentru alegători ori emisiunile televizate și articolele din ziare au avut membri comunității academice ca public secundar doar. Ele au valorificat în primul rând subiectul alegerilor, care face parte construită din șirul de cancanuri care face Universitatea un subiect numai potrivit pentru a aduce audiență. Pentru alegeri comunicarea trebuia să se desfășoare în universitate, între universitari înșiși și universitari și candidați.

În cadrul întâlnirilor cu alegătorii candidații au lansat de cele mai multe ori mesaje stereotipe și consensuale. Mai toți candidații sunt de acord că „suntem pe un trend ascendent” că „trebuie să obținem calificativul de universitate cu grad ridicat de încredere” și că trebuie promovată excelența, promovarea domeniilor de ierahizare cât mai multe în categoria B și A. Teme delicate, precum posibile disponibilizări sau reduceri de salarii, desființări sau înființări de programe de studii și stucturi universitare, numirea decanilor și a prorectorilor au fost ignorate sau pasate. În atmosfera cordială a dezbaterilor dintre candidați au ajuns să conteze mai mult elementele de formă și stil (candidații preferați vor fi cei mai coerenți, cei cu oarecare carismă și talent oratoric susținut de viziuni și metafore suficient de puternice). Lipsa campaniei a fost pregnantă online (spre deosebire, de pildă, de campania de la UBB). Chiar si prezentele sunt mai degraba absente: in afara de Felea, care si-a lansat timid un blog pe care atarna stingher un singur comentariu, si de Horga care tot in semiclandestinitate si-a deschis un cont pe Facebook, restul au păstrat o tăcere vinovată.

Efectul asupra alegătorilor este multiplu. În primul rând nu le-a permis să se identifice cu o oarecare viziune despre universitate dar mai ales să își construiască o identitate în interiorul universității pe care ar fi trebuit să o promoveze candidații (ca să fiu drept, Horga și Ilieș au încercat așa ceva). Pe de altă parte, nu le-a permis candidaților să facă angajamente serioase (demisia pe masă, concursul de cântece studențești sau echipe sportive nu sunt în nici un caz mize importante ale interesului membrilor comunității academice). În fine, i-a lăsat pe alegători victime ale distorsiunilor din presă sau ale influențelor ierarhice. În fond, lipsa de combativitate publică a candidaților poate sugera și că se bazează mai mult de înțelegeri de culise și că în spatele participării în campanie se află alte interese decât dobândirea poziției de rector. Impresia mea este ca lipsa campaniei, justificata oarecum de restrangerile de timp, a fost determinata în primul rând de grija candidatilor de a nu intra in polemici, de a nu produce clivaje in interiorul universitatii. Astfel, mesajele lor au ocultat diferentele si conflictele inerente unei institutii de marimea Universitatii. Prin această pasivitate candidatii si-au rezervat spatiul de manevra in cazul esecului. În acente condiții, preconizez că votul de mâine va fi orientat în mod precumpănitor de afiliații profesionale (inginerii vs umaniștii) fiecare dintre tabere avand spărgători de bloc. În aceste condiții facultăți precum Medicina sau Protecția Mediului pot face diferența. 

Intalnire Alexandru Ilies

Azi, marti 10 aprilie, la ora 14, intalnire cu Alexandru Ilies, candidat pentru functia de rector al Universitatii din Oradea, in Aula Mare. Intre timp, pentru miercurea viitoare (18 aprilie) pregatim ceva `big` (sper sa iasa).