În interviul de la B1 Traian Băsescu a repetat de mai multe ori, obsesiv compulsiv aș zice, faptul că PSD-ul nu poate câștiga de unul singur alegerile prezidențiale. Aproape toată lumea a înțeles de aici, dar și din atitudinea catifelată recent față de Crin Antonescu, că matrozul pregătește o schimbare de sex politic în care ar coabita foarte bine cu liderul liberal, pe care chiar l-ar putea susține într-o eventuală candidatură la prezidențiale din partea dreptei.
Nimic mai suprarealist și implauzibil. După câte s-au întâmplat în ultimii ani cine poate crede că o alianță între Băsescu și Antonescu ar avea vreun sens? Oare câți dintre fanaticii anti- și pro-băsiști din taberele celor doi ar accepta o asemenea mezalianță? Aș paria liniștit pe o masivă demobilizare a ambelor tabere și pe un efect mai degrabă negativ din punct de vedere electoral.
Tâlcul piruetelor politico-ideologice ale președintelui se află în Constituție care spune, în alineatul al 2-lea al articolului 81, cel referitor la alegerea președintelui, că:
(2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale.
dacă nu... se intră în turul 2, în care avem de ales între cei doi candidați cel mai bine plasați în turul întâi.
Mai precis, șansa de a se câștiga alegerile prezidențiale din primul tur este aproape nulă chiar și pentru candidatul unic al USL, care ar avea nevoie de vreo 9 milioane de voturi pentru o astfel de epocală performanță. Mai în glumă, să admitem că propoziția e validă dpv sociologico-matematic, mai trebuie întrebat și dl. Dragnea dacă are de gând să facă ceva în această direcție...
Reiese că miza fundamentală a întregii campanii care deja a început este accederea în turul al doilea. Președintele știe foarte bine: a câștigat de fiecare dată alegerile din postura de secund în turul I, la fel a reușit și Emil Constantinescu, iar în toate cele trei situații împotriva candidaților socialiști. În campanie și între tururi se pot întâmpla multe răsturnări spectaculoase de loialități, nu-i așa?
Dacă Antonescu se separă de Ponta și candidează ambii, cel mai probabil îi vom avea ca opțiuni în turul al doilea. Chiar dacă nu o spune, pentru Băsescu este situația cea mai puțin dezirabilă... În cazul în care USL își păstrează unitatea și propune un singur candidat, probabilitatea ca în turul al doilea să intre vreunul dintre favoriții președintelui este mai mare. Cum în ultima vreme dinspre PSD au răzbătut zvonuri insistente despre o intenție de separare de PNL (vezi lozincile belicoase ale lui Geoană) ne putem închipui panica lui Băsescu - mai ales dacă a sesizat că în spatele ciondănelii interne din USL este doar regia banală de monopolizare a scenei politice cu care suntem deja obișnuiți.
Mesajul repetat maniacal de Băsescu e un avertisment prin care le sugerează pesediștilor să nu își încerce norocul la prezidențiale singuri deoarece s-ar putea încerca o spectaculoasă și neașteptată basculare a aritmeticii electorale în favoarea candidatului liberal.
E curios dacă pesediștii vor înghiți gălușca. Formal, avem un joc de tip dilema arestatului în trei în care strategia fiecăruia depinde de câtă încredere are în ceilalți. Decisive în cazul de față sunt înțelegerile dintre Ponta și Antonescu (sau mai bine, dintre oligarhiile celor două partide din USL). Dacă cele două partide s-au înstrăinat atât de mult pe cât lasă să se înțeleagă ele însele în ultima vreme nu este exclus să avem în final o situație de dezechilibru suboptimală pentru dreapta în care Antonescu va candida împotriva lui Ponta fără a beneficia de suport din tabăra băsistă lăsând astfel culoar liber lui Ponta către funcția de președinte.