Un grup politic îşi apropriază o reţea vastă de trafic de influenţă crescută în 20 de ani pe reciprocitate şi şantaj în zonele sensibile ale mecanismelor instituţionale ale statului: poliţie, servicii secrete, justiţie, parlament, autorităţi locale. La un moment dat, liderilor respectivului grup, mulţi cu probleme în justiţie, chiar le sunt prezentaţi capii reţelei, ca fiind protectorii lor împotriva oricăror erori de impunitate. Iar maşinăria este atât de eficientă încât apelează la ea persoane din orice orizont politic, în orice probleme. Creşterea este autocorelată şi de neoprit: fiecare serviciu adaugă la reţea şi sporeşte puterea acesteia. În final, cel mai mare partid de stânga ajunge, tiptil, să se bazeze aproape în totalitate pe resursele acestei încrengături pentru a obţine, mai întâi, controlul asupra Ministerului de Interne, iar apoi, asupra întregii ţări, prin câştigarea alegerilor prezidenţiale de către faţada spilcuită a reţelei.
Lectura placuta in Informatia de Vest.