Dacă nu ne-am îndrepta vertiginos către tragedie ar fi chiar
comic. Și nu mă refer la așa-zisa tragedie a lui Năstase care, așa cum comenta
cineva, a fost în stare să împuște zeci de mistreți în câteva ore – la măcelul
de la Balc - dar nu a fost capabil să se nimerească pe sine însuși de la mică
distanță.
Întâmplările
din ultimele ore ale fostului prim-ministru sunt de-a dreptul grotești:
după o așa-zisă încercare de suicid care miroase de la o poștă a încercare de
sustragere de la executarea pedepsei, ajunge pe masa de operație. La spital,
vedem la televizor, are loc o adevărată reuniune a bandiților: medicul care îl
operează e un hoț dovedit iar la căpătâiul lui veghează o formidabilă grupare
de mafioți – începând cu ucenicul lui, actualul prim-ministru, și continuând cu
alde Șova sau Vanghelie.
Pe mine mă îngrijorează, mai mult decât umilința lui
Năstase, indiferența obraznică cu care Ponta și ciracul lui, Antonescu,
tratează problema de furt intelectual în formă continuată dezvăluită în
ultimele zile. Tare mi-e teamă că investiția de până acum și mizele celor care
au făcut-o copleșesc la USL orice considerent de onoare sau respect pentru
public. Este înfricoșător să mă gândesc că decizia logică pentru Ponta care,
nu-i așa, nu mai are nimic de pierdut, este să execute în continuare planul
pentru care socialiștii și liberalii s-au întovărășit. Gesturile din zilele
următoare ale liderilor actualei grupări de la putere ne vor arăta dacă asistăm
la o tragedie sau la o comedie.
