Finala alegerilor prezidențiale se apropie, temperatura
politică e în creștere iar emoțiile încep să clocotească. Dincolo de tensiunea
momentului și de rezultatele pe care le vom ști în seara de 16 noiembrie putem
extrage câteva învățăminte pe baza primului tur. Nu sunt toate și poate nici
cele mai relevante. Majoritatea veștilor nu sunt, din păcate, bune.
1. Dihotomia
stânga-dreapta este una (în continuare) relevantă pentru înțelegerea rezultelor
alegerilor chiar dacă mulți analiști încearcă să ne convingă de contrariul.
Mai multe analize arată (mai detaliată este de pildă cea publicată electronic
de profesorul Dumitru Sandu https://www.dropbox.com/s/r3l2zcn66w9stes/DouaRomanii_si_o_diaspora3.pdf?dl=0)
că nivelul de dezvoltare al unui județ este corelat negativ cu ponderea votului
pentru candidatul PSD. Pentru a răspunde eventualelor critici subliniez faptul
că apartenența de clasă nu este doar despre nivelul veniturilor salariale (vezi simplificările de
aici: http://www.biziday.ro/2014/11/04/o-campanie-perversa-distructiva-cu-doi-castigatori-si-20-de-milioane-de-derutati/)
dar și despre sărăcie comunitară sau
despre infrastructură publică, despre capital social și antreprenoriat.
2. Alegătorii din
Transilvania au rămas mai de dreapta. Rezultatele de la 2 noiembrie
distribuite simplist pe o hartă au creat imaginea falsă a unei subite falii
între rezultatele alegerilor din România Mică (Moldova și Țara Românească) și
Transilvania. Analizele unui alt coleg sociolog arată că în toate alegerile
prezidențiale de până acum ponderea voturilor pentru candidatul de stânga
într-un județ poate fi explicată de gradul de dezvoltare al județului, de
situarea sa în Transilvania și procentul maghiarilor. Cu alte cuvinte, votul din
România a fost întotdeauna în ultimii 24 de ani unul regional – cu o tendință
lentă dar sigură de scădere a importanței acestei componente - dar și unul
bazat pe dezvoltare socio-economică diferită.
3. Tentațiile
discursurilor etniciste și regionaliste sunt deopotrivă greu de rezistat și
deosebit de periculoase. E de reținut însă că, în timp ce diferențele de
orientare politică și atitudine civică dintre județele din Vest și Nord-Vest și
cele din restul țării sunt un fapt, transformarea acestora într-o temă de
isterie naționalist-etnicistă sau regionalistă sunt opționale. Politicienii
responsabili ar încerca să înțeleagă de unde vin diferențele constatate și,
eventual, să propună soluții pentru acoperirea deficitelor de dezvoltare sau de
integrare. Cei care agită flamura pericolului separatismului sau, mai rău,
discursul xenofob (de genul „votați un român ortodox!”) urmărind câștiguri
electoral pe termen scurt vor purta povara unor consecințe cultural și politice
deosebit de periculoase același avertisment fiind valabil și pentru cei care
solicită votul doar în virtutea unor argumente regionaliste.
4. Dar înainte de
toate, primul tur al alegerilor prezidențiale ne-a adus indicii despre faptul
că suntem foarte departe de statutul de democrație consolidată.
4.1. O bună parte din
voturile din mediul rural, mai ales în zonele cele mai sărace, sunt ușor de
controlat prin rețelele de putere de la nivel local. Mai mult, pentru a deține
aceste rețele în sfera de influență, singura problemă este adeseori doar
prețul. Ne atestă acest lucru rezultatele din localitățile în care primarii au
schimbat afiliația politică profitând de Ordonanța Traseismului: se pare că
scorul prezidențiabilului PSD a fost de 70-80% în peste două treimi din aceste
localități (http://www.revista22.ro/articol.php?id=49695)
iar nici schimbarea de sex politic nu s-a făcut, de cele mai multe ori, în urma
unor revelații politice (http://romaniacurata.ro/cate-voturi-au-adus-pentru-ponta-primarii-traseisti-si-cat-au-costat-studiu-de-caz/).
E adevărat că se poate invoca și o cauzalitate inversă: atitudinea majorității
populației a impus primarilor din respectivele localități să schimbe afilierea
politică – o ipoteză plauzibilă având în vedere că USL-ul a indus în 2012 o
oarecare confuzie în ceea privenște
orientarea politică a aleșilor și alegătorilor prin reducerea discursului
politic la atitudinea față de președintele în exercițiu. Din punct de vedere
științific ordonanța traseismului a produs un experiment cu potențial foarte
important pentru înțelegerea mecanismelor electorale din țara noastră.
4.2. Drepturile
cetățenești sunt o chestiune minoră relativ la interesul electoral. Ne
dovedește acest lucru sabotajul sistematic împotriva voturilor celor din
diaspora din partea personalului diplomatic precum și continuarea acestei
politici și pentru turul al doilea, intenție mascată după tot felul de
declarații de intenții, minciuni și omisiuni (http://www.gandul.info/politica/bec-il-contrazice-pe-corlatean-mae-putea-suplimenta-numarul-sectiilor-de-votare-din-strainatate-reactia-mae-13511907)
.
4.3. Frauda a fost
folosită în continuare, aparent, ca instrument politic, la scară mare de ambele
blocuri politice dominante. Ponderea acestor practici e dată, cred eu, de
controlul deținut asupra personalului din secțiile de votare (http://stirileprotv.ro/stiri/alegeri-prezidentiale-2014/harta-turismului-pe-liste-suplimentare-in-ziua-alegerilor-teleormanul-a-fost-vizitat-de-mai-multi-oameni-decat-brazilia.html).
În afara unor centre universitare mari unde este de așteptat un număr mare de
votanți pe liste suplimentare, situațiile precum cele din Ilfov, Giurgiu,
Mehedinți sau Sălaj ne indică că voturile nu sunt de valoare identică, că
merită să „achiziționezi” primari și
reprezentanți în secțiile de votare dar și că actuala legislație a procedurilor de votare conține numeroase portițe pentru distorsionarea rezultatelor.
