Un ministru declară...
În urmă cu câteva zile o declarație a ministrului Mircea Dumitru făcea
titlurile în presa românească: cercetări recente arată că 70% dintre elevii
români sunt nefericiți la școală
(http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Educatie/Mircea+Dumitru+compara+scoala+cu+o+institutie+militara
) . Dacă o zicea vreun specialist în educație informația ar fi fost cu greu
reținută de confrați, darămite de presă, dar din gura ministrului a părut ceva
inedit.
În realitate informația nu
este nouă – ea este cunoscută din ancheta PISA din 2012 – dacă nu cumva
ministrul are acces înaintea altora la datele anchetei PISA 2015 care urmează
să fie făcute publice de abia anul viitor.
Remarca ministrului
provoacă mai multe întrebări decât răspunsuri iar acest aspect ar fi trebuit să
fie remarcat de către comentatori. Cel puțin două întrebări sunt importante: 1)
este cifra respectivă mare sau mică – aparent e mare, dar adevărata ei
semnificație o percepem abia prin comparații internaționale; 2) este cifra,
chiar acceptând că este mare, relevantă pentru obiectivele învățământului din
România? A doua întrebare este fundamentală și trimite către obiectivele programatice
ale sistemului de învățământ – fericirea, sau starea de bine a copiilor la
școală, constituie un obiectiv al școlii sau aceasta e importantă doar în
măsură în care este legată de rezultatele școlare? O reformulare a acestei
probleme se regăsește în titlul recentei postări a președintei Coaliției pentru
Educație (Vișoianu 2016). Și dacă
este corectă această ultimă propoziție, ce efect are fericirea/nefericirea
copiilor de la școală asupra rezultatelor învățării?
M-am gândit să explorez,
cu riscul de a deranja autoritatea ministerială și liniștea din sistemul de
învățământ, ambele interogații pe scurt. Pentru aceasta am folosit datele
studiului PISA 2012 disponibile pe site-ul PISA la http://www.oecd.org/pisa/pisaproducts/
. Setul respectiv de date cuprinde 485.490 de date neponderate din care 5074
sunt din România. Datele au fost culese din 68 de țări sau teritorii pe
eșantioane multi-stratificate de elevi de 14-15 ani care reprezintă populația
de elevi corespunzătoare din fiecare din țările și teritoriile participante. Pentru
fiecare din analizele de mai jos am aplicat ponderările necesare pe care le pot
detalia în caz că mi se solicită[1].
Menționez de asemenea, că în puținele cazuri în care am folosit valori ale
rezultatelor la testul de matematică, am folosit prima valoare plauzibilă din
baza de date, o decizie evident arbitrară dar care nu schimbă rezultatele.
Analizele și rezultatele obținute sunt prezentate pe larg în articolul de pe academia.edu disponibil la adresa: https://www.academia.edu/s/97e2fa8c7e?source=link
Concluziile studiului disponibil pe academia.edu sunt următoarele
Am pornit de la afirmațiile aparent bazate pe rezultate de cercetare ale
ministrului Dumitru, să investighez gradul de „fericire” al copiilor din România în școli în
comparație cu indicatorii similari din alte țări, relația acestei măsuri cu
performanțele la învățătură și predictorii atașamentului față de școală în
cazul elevilor români. Pentru a îndeplini aceste obiective am folosit datele
internaționale ale anchetei PISA 2012. În termeni statistici rezultatele
analizelor din paginile de mai sus atestă următoarele:
·
Elevii din România au cel mai scăzut
nivel al sentimentului de apartenență la școală (belonging) dintre toate țările
și teritoriile participante la anchetă. Întrucât printre itemii care compun
scorul este și unul care se referă la „fericirea” copiilor la școală, putem
spune nu doar că ministrul a avut dreptate când a zis că elevii din România sunt
nefericiți la școală dar și că elevii din România sunt printre cei mai
nefericiți din lume.
·
Sentimentul de apartenență la școală
este corelat semnificativ cu rezultatele la testele de matematică, atât la
nivel de elev cât și la cel de țară.
·
Sentimentul de apartenență la școală al
elevilor din România este explicat în proporție de trei sferturi de calitatea
percepută a relațiilor cu profesorii și de atitudinea față de rezultatele și
față de conținutul învățării. Dintre acești factori, relațiile cu profesorii și
evaluarea rezultatelor învățării apar a fi cu impactul cel mai puternic.
În termeni de politici, rezultatele mele obținute cu elevi de 14-15 ani
certifică eșecul zgomotos al modului în care este organizat învățământul din
România mai ales în termeni de calitate a procesului. Dintre cele 68 de națiuni
și teritorii participante, România este printre ultimele în ceea ce privește
toate scorurile incluse în analiză: sentiment de apartenență la școală,
percepția relației cu profesorii, atitudinea față de rezultatele învățării și
atitudinea față de conținutul învățării iar aceste triste recorduri sunt în mod
evident corelate cu slabele performanțe academice care, totuși, sunt peste
nivelul predictibil strict pe baza acestor scoruri. Regresiile mele simple
arată că climatul general din școlile românești se poate schimba semnificativ
mai ales dacă se acționează asupra a două componente: 1) îmbunătățirea
relațiilor profesori-elevi; 2) îmbunătățirea relevanței evaluării didactice și
a școlii pentru cariera școlară și profesională viitoare a elevului. Binenînțeles că aceste recomandări nu trebuie
tratate necritic, fiind necesare analize ulterioare care să investigheze modul
în care punctele critice semnalate interacționează cu alte surse de variație
ale rezultatelor învățării, mai ales cu cele ce țin de echitatea educațională.
Dincolo de limitele
inerente, analizele mele au și o valoare metodologică, arătând importanța
utilizării unor scoruri robuste și valide în comparațiile internaționale.
Astfel, în cazul nostru aplicând evaluări cu ancoră, putem evita aparente
paradoxuri și erori ecologice care în multe cazuri sunt doar simptomul unor
probleme de măsurare.
[1] Analiza datelor PISA presupune manipularea
unor seturi destul de complicate de ponderi. Cei care sunt interesați serios de
detaliile tehnice ale realizării anchetei PISA2012 și ale calculării diverselor
scoruri pot consulta raportul tehnic disponibil la http://www.oecd.org/pisa/pisaproducts/pisa2012technicalreport.htm
.
