In perioada asta ascult in masina ultimul album 'Parazitii', cel cu slalomul printre cretini. Am ajuns sa-l stiu bine pentru ca imi place, dar si pen' ca mi-e lene sa schimb cd-ul, ca nu am mp3 player, pentru ca...etc. etc. Mi-a placut, la prima auditie, ca au revenit, in parte, la stilul de pe 'Iarta-ma', chiar daca au pastrat accentele militante si chiar pedagogice de pe Traficant de gunoi, de ex. In plus, pentru cei care se intreaba uneori ce vor sa spuna baietii din trupa in unele pasaje, atrag atentia ca multe dintre lirici sunt intertextuale/ autoreferentiale (au luat versuri, figuri de stil din texte mai vechi pe care le-au revalorificat). Sunt, cum ar veni, postmoderni la faza asta, iar revenirea este mai mult aparenta.
Mai interesant decat parerile mele despre 'Parazitii' este faptul ca trupa are fani ilustri. Vasile Dancu este unul care le face apologia pe blogul personal: http://vasiledancu.blogspot.com/2008/01/politica-fr-mesaj.html
Adevarul este ca daca in PSD ar mai fi cativa lideri cu exprimare publica similara cu cea a fostului meu profesor de sociologia comunicarii, ar fi sanse sa ma simt atras de acest partid. Din pacate pentru PSD, sau din fericire pentru mine, aripa 'punk' a social-democratilor este foarte usurica iar pozitia de forta a lui Vanghelie nu face decat sa ilustreze acest fapt. Mai mult, contradictiile culturale din PSD (oare lui Iliescu sau Vanghelie le plac Parazitii, Luna Amara?), care sunt mult mai profunde decat simple nepotriviri de generatii, subliniaza, din nou, cat de fragmentata este stanga romaneasca si cant de limitate sunt posibilitatile de creionare a unei identitati ideologice clare. Doua observatii la acest capitol: 1) Dancu nu este exponentul unei 'aripi' de la Cluj, ci a unei ramuri a stangii intelectuale. Intelectualitatea umanista este dominata, sta prost in relatiile cu administratia, zice Bourdieu si, inerent, e in razboi atat cu capitalistii cat si cu functionarii. Evident ca, fiind un partid de functionari, de ieri si de alaltaieri, PSDul inghite greu luarile de pozitie ale lui Dancu. Tocmai pentru ca, imediat dupa 1989, aparatul de stat, puterea, au fost preluate in totalitate de fostii nomenclaturisti, intelectualitatea umanista din Romania a optat masiv pentru opozitia aparent romantica si naiva a taranistilor si liberalilor. Din punctul asta de vedere, Dancu face parte dintr-o minoritate excentrica. Student fiind am fost socat, prin 1992, cand am aflat despre orientarile politice ale unuia care ne era aproape un mentor; 2) Aripa intelectuala a PSDului, cu Puscas si Dancu - mai mult intelectuali decat administratori - s-a dezvoltat, aparent paradoxal, la UBB. Daca observam ca Babes-Bolyai a dat si alti intelectuali militanti, dar de alta culoare politica - precum Marga, cred ca devine clar pe de o parte ca Dancu si ai sai, sunt - chiar daca nu le-ar place sa recunoasca - produsul unui spatiu de dezbatere deschis si unui ethos, care se datoreaza cel putin in parte, actualului rector iar, pe de alta parte, ca universitatile pot juca roluri determinante in normalizarea societatii romanesti.
Noapte buna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu