22 august 2008

Hatos editorialistu'

4 comentarii:

Anonim spunea...

Comentariul sugereaza ca sunt trei strategii principale prin care se obtin rezultatele sportive in general, si in particular in contexte (cu valente politice majore) cum sunt Olimpiadele: coercitia (sportivilor, persuadarea antrenorilor straini valorosi), in tari autoritare care de obicei sunt si sarace/ mai putin dezvoltate; cooptarea (sportivilor, antrenorilor), in tari democratice/ liberale, in general bogate/ dezvoltate, dar nu neaparat - vezi cazul tarilor ce produc semifondisti si fondisti valorosi; piata, intr-un sistem neo-liberal & globalizat (in care sportivi, antrenori, actori mass media, firme care isi fac reclama, consumatori folosesc "spectacolul" sportului ca spatiu in care isi urmaresc interesele).
Editorialul sugereaza, prin analogia repetata pe care o face intre regimurile politice si economice ale tarilor si rezultatele sportive, ca Rominia este un caz de succes (al liberalizarii economiei, al articularii la formele sociale globalizate, al democratizarii politice), contrastind-o cu Bulgaria, si cu Rusia. E un pic de exagerare necritica in aceasta metafora a sportului, suspendata intr-o cauzalitate ramasa subexplicata...

Adrian Hatos spunea...

Critica e valabila in cea mai mare parte. Dar sunt constrans la aproximativ 3500 de caractere pe articol.

Bogdan spunea...

He, he. Dragut editorialul, om' editorialist.

Asta e un gand care ma bate de cativa ani: sa ma apuc sa citesc jurnale axate pe sociologia sportului si sa vad daca sunt facute analize asupra factorilor pe care ii invoci.
Ceva de genul:

dependenta: punctaj la JO

independente:
*GDP/capita
*experienta totalitara (proxy pentru tipul de antrenament)
*dimensiunea tarii
*pondere postmaterialisti (proxy pentru interes de masa fata de practicarea unei activitati fizice)
*specializare olimpica (daca la ultimele 2 JO anterioare a otinut performante la o singura disciplina)

Cazuri sunt suficiente ca sa faci analiza, iar datele sunt usor de accesat/pus in structura necesara.

Banuiesc ca analize de genul asta deja exista, inca nu am avut timp sa caut.

Api se poate merge catre time series... Sa vezi atunci, din reziduuri, de unde rasar marii performeri :)

Adrian Hatos spunea...

Fata de economia educatiei, economia sportului este destul de saracacioasa din cate am putut sa remarc. Probabil ca sunt studii de felul celeia pe care ti-ai imaginat-o... dar plasate mai discret.
Cu reziduurile ai perfecta dreptate. Daca reusesti sa bagi in ecuatie factori precum nandrolonul, erotropoetina si presupusele 100 de substante dopante nedetectabile folosite de sportivii de la Beijing poate ajungi la o distributie acceptabila a reziduurilor. Altfel trebuie sa scoti tari precum China din baza de date si nu iti mai foloseste cercetarea la mare lucru.