Răspunzând provocării lui Gabriel Bădescu, aș începe prin a remarca faptul că performanța în educația românească nu mai este de ceva vreme o temă insolită. În mod oarecum neașteptat, diagnosticele negative au fost însușite de mulți dintre actorii din învățământ. Opinia publică manifestă o inerție mai mare vis-à-vis de această temă, dar e de așteptat ca încrederea în educația din România să scadă destul de rapid în viitor având în vedere cvasiunanimitatea evaluărilor publice negative.
Eforturi de evaluare a crizei au fost întreprinse, de altfel, la cel mai înalt nivel. Comisia „Miclea” asubliniat de o manieră categorică problemele învățământului românesc și, cu toate reținerile politice, aproape toți actorii acceptă diagnosticele sumbre din respectivul raport. Mult mai interesant este faptul că, în ciuda acceptării urgenței situației și a panicii din toate zonele organizate ale învățământului, nu se întrezărește nici o îmbunătățire a situației. Se pare că învățământul românesc este pilotat din cu totul alt loc decât din locația administratorilor săi. Mai mult, aceștia nu par a conștientiza faptul că au pierdut demult controlul și joacă în continuare teatrul a tot felul de reforme în care dacă nu ar exista mize foarte prozaice totul ar fi de domeniul absurdului.
Restul aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu