Perspectiva mea despre RMGC si protestele din ultimele 2
luni este și acum destul de confuza. Sunt progresist, de tip iluminist-raționalist
dacă vreți, nu mă atrag în nici un fel metafizicile de tip New Age. Așa că mă
lasă rece apelurile la mama-Geea și alte retorici pseudo-religioase care
personifică mediul/natura.
Sunt anti-RMGC din cauza modului în care compania înțeles să
trateze cu autoritățile românești și cu băștinașii. Modul de operare românesc al RMGC, e vizibil pe sub spoiala
corporatistă canadiană. Au încercat să cumpere liderii politici și liderii de
opinie pe plan național, arătându-ne cam care e percepția unora despre
structura de putere și influență din țară.
Mă entuziasmează faptul că zecii de mii de români se
mobilizează sincer pentru o cauză decentă. Sunt nespus de bucuros că generația
tânără urbană de azi este cel puțin la fel de activă civic cum eram noi,
mânioșii epocii Piața Universității, ceea ce constituie garanția unei oarecari
perspective de mai bine, de mai multă democrație dar și de schimbare a elitei
politice.
Mă deranjează și mă lasă nedumerit însă faptul că aceiași
români asistă impasibili la atâtea alte abuzuri la care societatea și mediul
sunt supuse în fiecare zi. Din același motiv, și altele, ceea ce se întâmplă la Pungești
este și mai neverosimil.
Poate că teoria mea enunțată în postări anterioare nu e corectă dar protestele țăranilor
vasluieni nu intră nicicum în patternul mișcărilor noii clase mijlocii pe care
îl întâlnim la manifestațiile pentru salvarea Roșiei Montane. Din experiența
mea de studiu a atitudinilor populațiilor locale rurale față de marile
exploatări din sectorul energetic, țăranii de la Pungești nu au și nici un fel
de program ecologist ci unul resentimentar: credeți-mă, niscai plăți de la
Chevron către agitații din Pungești le-ar rezolva miraculos mâniile. Cam așa
văd și nemulțumirile celor din Câmpeni – protestele lor sunt un mod de a forța mâna companiei româno-canadiene
să le ofere ceva (case în cartierul din Alba Iulia? Salarii? Investiții în
localitate?) în schimbul păcii. Și evident, un pic de sprijin din partea unora
direct sau indirect interesați nu strică niciodată. Tinerii de la Club-A nu au în comun cu agricultorii din Pungești decât ținte vremelnic suprapuse. Așadar, frăția de arme dintre țărani și hipsteri nu are nici o perspectivă. Sper ca dezamăgirea intelectualilor să nu fie prea mare.
Am destule motive de mâhnire și de spaimă, așadar, vis-à-vis
de această toamnă a vrajbei aparent ecologiste. Nu mă pot simți în totalitate alături
de protestele în derulare. Oare înseamnă că am îmbătrânit?
(postare răspuns la comentariul primit de la ioanalook la postarea mea The end is near).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu