Filosofia publică e un concept
interesant, mai ales în epoca experților. a sistemelor complexe, a simulacrului și superficialului. Aș zice că e un avatar al intelectualului public care încearcă să
promoveze filosofia într-o perioadă de dificultăți identitare și de poziționare a celor responsabili cu practica sistematică a înțelepciunii. Poate fi o interfață între specialiști și majoritatea, captivă a grijilor de zi cu zi. Sau o platformă
pentru lideri care identifică problemele, mobilizează atenția și
atitudinile față de
acestea.
Oradea, un târg de provincie
prăfuit, cu o intelectualitate înghesuită în câteva sinecuri aproape extincte
avea nevoie, poate, de un for în care să fie abordată aproape orice temă pentru
un public care nu e „grup-țintă”,
„beneficiar”, „client”, „patron”, „student” sau „maestru”. Acesta este, pe scurt, ideea
antreprenorială a lui Mihai Maci, filosof talentat și norocos – norocos pentru că, în ciuda așteptărilor câinoase ale multor cârcotași, găsește
întotdeauna pe cineva dispus să îl asculte și, eventual, să investească în ideile lui bine înșiruite și străine
de instrumentalismul gesturilor noastre cotidiene.
Între nevoia de for civic și cea de promovare a filosofiei, colegul nostru caută o linie de
mijloc, sarcină care nu e în nici un caz una facilă. Nici interesul publicului
potențial, nici răbdarea și capacitatea acestuia de a digera silogisme în stilul cluburilor,
saloanelor literare sau al cenaclurilor nu constituie garanții pentru evenimente cu suficient public și participare semnificativă. Să nu uităm că suntem în orașul în care nu s-au găsit bani pentru un festival tradițional al celei mai importante publicații literare locale exact în perioada în care țuțări
politici pseudointelectuali extrași din manualele lui Garofalo și Lambroso sifonau sute de mii de lei (noi) pentru protejarea,
cică, a culturii tradiționale.
Nu am putut ajunge la prima dezbatere publică a
lui Mihai Maci găzduită la sala mare a Primăriei. La ora aceea eram la curs, cu
studenți.
S-a discutat despre marginali (conferința lui Mihai e disponibilă deja pe internet
– un text tipic filosofic, dens și dificil de urmărit) pornind de la o
arheologie intelectuală a marginalității.
Prezența conducerii universității
la întâmplarea promovată de colegul filosof e un semnal fericit. Sper să se
fi discutat și despre marginali altfel întâlnirea își rata sensul. Poate
că pretenția
de reprezentare reală a marginalilor, cum mi se pare corect, și
nu doar de obiectificare a lor, să fie idioată sau exagerată.
Sper să nu fi fost (cum par a sugera unele
fotografii de la eveniment) mai degrabă un salon al refuzaților.
În fine, îmi pare rău pentru imaginea publică a inițiativei
lui Mihai Maci că singurul lucru pe care l-a reținut ca fiind notabil presa
oficială a primăriei din toată întâlnirea a fost atacul profesorului Vasile
Muscă (pensionar al UBB, actualmente asociat la Universitatea Creștină
Partium) la adresa Universității din Oradea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu