Serotonină - Michel Houllebecq, Humanitas 2019
Eroul romanului e un funcționar bine plătit care la 46 de ani descoperă nu doar că trăiește o falsă fericire dar și că e captiv într-o rețea de relații neautentice (amoroasă+profesională). Soluția lui este aceea de a evada pur și simplu din propria minciună în căutarea nostalgică a bucuriilor veritabile alături de cei pe care într-o formă sau alta i-a iubit de-a lungul vieții. Toți aceștia - foști colegi de facultate sau iubite din trecut - se zbat cel puțin la fel de disperați în existențele lor anomice.
Mult-așteptatul roman continuă campania autorului care uimise deja în „Supunere” prin previziunile sumbre pe care le făcea cu privire la efectele politice și culturale ale politicianismului democrat-liberal într-o Franță asaltată de musulmani.
De data aceasta ținta atacurilor lui Houllebecq e o altă fațetă a ordinii liberale, în varianta ei neoliberală, a a piețelor fără restricții și a birocrațiilor transnaționale, și anume comodificarea tuturor aspectelor vieții. Fericirea e de vânzare, de exemplu, în pastile sau sub forma idealurilor de bunăstare fizică și psihică promovate în campanii publicitare. Tradițiile și memoria locurilor sunt puse la tarabă pentru turiști, inocența copiilor e cumpărată de pedofili (aici german), crescătorii de lapte sunt sacrificați pe altarul pieței globale etc. etc. etc.
Deloc suprinzător, toată mașinăria aceasta infernală a capitalismului (târziu?) care produce vieți lipsite de sens este dinamizată de pulsiuni sexuale, de libido atent manipulat care pare a funcționa ca un drog în lumea modernă. Odată ce personajul își pierde apetitul sexual i se relevă întreaga absurditate a existenței șamd.
Romanul va face plăcere tuturor antimodernilor care consideră că în capitalismul liberal nu mai existăm în mod autentic și că suntem inexorabil alienați, stare pe care o medicalizăm sub titulatura de depresie. Sau o tratăm cu alcool și diverse alte chimicale provocatoare de adicții. Reacționarii de dreapta sau revoluționarii de stânga se vor întâlni în acest manifest care are o problemă cu toată ordinea lumii occidentale.
O lectură bună pentru a-i înțelege, măcar parțial, pe votanții educați ai Frontului Național, ai Brexitului sau ai PiS.
Eroul romanului e un funcționar bine plătit care la 46 de ani descoperă nu doar că trăiește o falsă fericire dar și că e captiv într-o rețea de relații neautentice (amoroasă+profesională). Soluția lui este aceea de a evada pur și simplu din propria minciună în căutarea nostalgică a bucuriilor veritabile alături de cei pe care într-o formă sau alta i-a iubit de-a lungul vieții. Toți aceștia - foști colegi de facultate sau iubite din trecut - se zbat cel puțin la fel de disperați în existențele lor anomice.
Mult-așteptatul roman continuă campania autorului care uimise deja în „Supunere” prin previziunile sumbre pe care le făcea cu privire la efectele politice și culturale ale politicianismului democrat-liberal într-o Franță asaltată de musulmani.
De data aceasta ținta atacurilor lui Houllebecq e o altă fațetă a ordinii liberale, în varianta ei neoliberală, a a piețelor fără restricții și a birocrațiilor transnaționale, și anume comodificarea tuturor aspectelor vieții. Fericirea e de vânzare, de exemplu, în pastile sau sub forma idealurilor de bunăstare fizică și psihică promovate în campanii publicitare. Tradițiile și memoria locurilor sunt puse la tarabă pentru turiști, inocența copiilor e cumpărată de pedofili (aici german), crescătorii de lapte sunt sacrificați pe altarul pieței globale etc. etc. etc.
Deloc suprinzător, toată mașinăria aceasta infernală a capitalismului (târziu?) care produce vieți lipsite de sens este dinamizată de pulsiuni sexuale, de libido atent manipulat care pare a funcționa ca un drog în lumea modernă. Odată ce personajul își pierde apetitul sexual i se relevă întreaga absurditate a existenței șamd.
Romanul va face plăcere tuturor antimodernilor care consideră că în capitalismul liberal nu mai existăm în mod autentic și că suntem inexorabil alienați, stare pe care o medicalizăm sub titulatura de depresie. Sau o tratăm cu alcool și diverse alte chimicale provocatoare de adicții. Reacționarii de dreapta sau revoluționarii de stânga se vor întâlni în acest manifest care are o problemă cu toată ordinea lumii occidentale.
O lectură bună pentru a-i înțelege, măcar parțial, pe votanții educați ai Frontului Național, ai Brexitului sau ai PiS.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu