Din punct de
vedere comunicational campania pentru functia de rector al Universitatii din
Oradea s-a desfasurat sub semnul primitivismului și al lipsei de angajament.
Senatul a organizat dezbaterile din facultati iar ziarele sau televiziunile
le-au reflectat cum au vrut ele. Dacă prima instituție a ținut cu tot
dinadinsul să sublinieze unitatea și armonia instituției (consacrând de fapt
autoritatea, incertă până atunci, a Senatului în raporturile cu viitorul rector
și Consiliu de Administrație, subiect care merită interogat în continuare)
presa a subliniat, cum ne așteptam, într-un mod adeseori nemăgulitor zbaterile
universitarilor.
Comunicarea în
campanie este pentru alegători ori emisiunile televizate și articolele din
ziare au avut membri comunității academice ca public secundar doar. Ele au
valorificat în primul rând subiectul alegerilor, care face parte construită din
șirul de cancanuri care face Universitatea un subiect numai potrivit pentru a
aduce audiență. Pentru alegeri comunicarea trebuia să se desfășoare în
universitate, între universitari înșiși și universitari și candidați.
În cadrul
întâlnirilor cu alegătorii candidații au lansat de cele mai multe ori mesaje
stereotipe și consensuale. Mai toți candidații sunt de acord că „suntem pe un
trend ascendent” că „trebuie să obținem calificativul de universitate cu grad
ridicat de încredere” și că trebuie promovată excelența, promovarea domeniilor
de ierahizare cât mai multe în categoria B și A. Teme delicate, precum posibile
disponibilizări sau reduceri de salarii, desființări sau înființări de programe
de studii și stucturi universitare, numirea decanilor și a prorectorilor au
fost ignorate sau pasate. În atmosfera cordială a dezbaterilor dintre candidați
au ajuns să conteze mai mult elementele de formă și stil (candidații preferați
vor fi cei mai coerenți, cei cu oarecare carismă și talent oratoric susținut de
viziuni și metafore suficient de puternice). Lipsa campaniei a fost pregnantă
online (spre deosebire, de pildă, de campania de la UBB). Chiar si prezentele
sunt mai degraba absente: in afara de Felea, care si-a lansat timid un blog pe
care atarna stingher un singur comentariu, si de Horga care tot in
semiclandestinitate si-a deschis un cont pe Facebook, restul au păstrat o
tăcere vinovată.
Efectul asupra
alegătorilor este multiplu. În primul rând nu le-a permis să se identifice cu o
oarecare viziune despre universitate dar mai ales să își construiască o
identitate în interiorul universității pe care ar fi trebuit să o promoveze
candidații (ca să fiu drept, Horga și Ilieș au încercat așa ceva). Pe de altă
parte, nu le-a permis candidaților să facă angajamente serioase (demisia pe masă,
concursul de cântece studențești sau echipe sportive nu sunt în nici un caz
mize importante ale interesului membrilor comunității academice). În fine, i-a
lăsat pe alegători victime ale distorsiunilor din presă sau ale influențelor
ierarhice. În fond, lipsa de combativitate publică a candidaților poate sugera
și că se bazează mai mult de înțelegeri de culise și că în spatele participării
în campanie se află alte interese decât dobândirea poziției de rector. Impresia
mea este ca lipsa campaniei, justificata oarecum de restrangerile de timp, a
fost determinata în primul rând de grija candidatilor de a nu intra in
polemici, de a nu produce clivaje in interiorul universitatii. Astfel, mesajele
lor au ocultat diferentele si conflictele inerente unei institutii de marimea
Universitatii. Prin această pasivitate candidatii si-au rezervat spatiul de
manevra in cazul esecului. În acente condiții, preconizez că votul de mâine va
fi orientat în mod precumpănitor de afiliații profesionale (inginerii vs
umaniștii) fiecare dintre tabere avand spărgători de bloc. În aceste condiții
facultăți precum Medicina sau Protecția Mediului pot face diferența.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu