Pentru cei care protestează în stradă dar și pentru liderii de opinie o temă importantă pentru deciziile unor viitoare acțiuni este cea a înțelegerii agendei și modului de operare ale actualului Guvern și coaliției aflate la putere. În rândurile de mai jos expun o scurtă analiză pe baza informațiilor cunoscute de toată lumea și trag concluzii mai degrabă pesimiste despre probabilitatea ca actuala coaliție aflată la putere să își modifice agenda prin dialog cu cei care o contestă în stradă sau în alte părți.
Argumentul meu este că puterea (Guvern+partidele aflate la putere) este preocupată în aproape egală măsură de două aspecte care uneori, cum e cazul de față, sunt contradictorii și dau impresia de lipsă de coerență în acțiunile guvernamentale: 1) conservarea bazei electorale; 2) promovarea unei agende în care cele două propuneri legislative din sfera penalului ocupă un loc important. În timp ce conservarea bazei electorale este preocuparea fundamentală a periferiei, grupul aflat la vârful ierarhiei puterii în coaliție este mai mult focalizat pe agenda sa. Din contradicțiile dintre aceste două clase motivații și interese va rezulta, probabil, în viitor direcția pe care o va lua în viitorul apropiat PSD-ul dar și coaliția și activitatea guvernului.
Am elaborat această mini-analiză pentru că acțiunile PSD-ului și ale aliaților săi sunt, așa cum am mai spus, foarte greu de înțeles dacă aplicăm premisa de raționalitate șirului de evenimente de până acum. Pentru două acte legislative din domeniul penalului PSD-ul pare dispus să renunțe la o bună parte din capitalul său electoral și chiar să îl relanseze pe Klaus Iohannis. Chiar dacă apar permanente acuze de conspirație înspre președinție sau partidele de opoziție îmi permit să opinez că dintr-un punct de vedere „contabil” este normal ca aceștia să maximizeze beneficiul politic pe care îl pot extrage din masivele mișcări de stradă anti-guvernamentale la care suntem martori (și pe care, să fim sinceri, nu le-au provocat) astfel că faptul că Klaus Iohannis, PNL sau USR se aleg cu mai mulți votanți, simpatizanți și poate aspiră și la o nouă configurație parlamentară este secretul lui Polichinelle. Este perfect de așteptat dintr-o perspectivă pragmatică chiar dacă nu neapărat și dintr-una etică.
Revenind la coaliție, aș zice că acțiunile Guvernului și ale coaliției PSD+ALDE din această criză au relevat un model de acțiune caracterizat prin câteva constante:
1) Slaba comunicare cu societatea: cele câteva conferințe de presă sau dezbaterea de la Ministerul Justiției au fost simulacre de comunicare cu publicul pe tema celor două acte normative. În schimb, dialogul stat-societate civilă a fost preluat de câteva televiziuni (Antena 3 e un exemplu demn de luat în seamă în ultimele zile - deși exercițiile recente de echilibru pot fi doar indicii ale unor negocieri sau o manevră de extinde publicul în noi zone) care au încercat să aducă în același loc reprezentanți ai părților dar ele nu se pot substitui acțiunii și intențiilor guvernamentale.
Așteptarea mea din partea unui guvern responsabil și democratic a fost ca acesta să fi încercat să poarte un dialog cu reprezentanții celor care protestează în stradă de aproape o săptămână. Ar fi fost fi contondent cu potențial de șifonare dar sănătos pentru democrație și curajos.
Realitatea este că, în ultimele săptămâni, în locul unor tentative de dialog social puterea a investit permanent în mobilizarea și radicalizarea propriului electorat demonizându-și permanent adversarii cărora le-a pus în cârcă o sumedenie de conspirații malefice. Din același registru face parte și comunicarea publică permanentă de pe poziții de forță, inflexibile, în raport cu care orice luare de cuvânt rezonabilă pare o trădare sau o capitulare. Efectul asupra străzii a fost evident cel de radicalizare și de escaladare a conflictului.
Lipsa discuției cu societatea civilă este și consecința logică a acestei strategii de comunicare : cum ar putea să negocieze Dragnea sau Grindeanu cu „sorosisti”, „iohannisti”, dezinformați și manipulabili fără a se compromite? Asemenea zombi intelectuali sau caracteriali precum cei din Piața Victoriei trebuie educați în primă fază. De aici și accentul narativ permanent pus pe buna comunicare - care este doar o asigurare către propriul electorat căruia i se transmite că el e cel care înțelege corect situația („cei din stradă fie sunt trădători fie încă nu au înțeles dar acestora - biete oi rătăcite - o să le explicăm până pricep”).
2) Cvasiabsența dezbaterii interne care e un aspect și mai interesant. Introducerea neanunțată pe ordinea de zi a guvernului a proiectelor de ordinanță, în cadrul unor ședințe „de mare urgență” denotă nu neapărat un habitus hoțesc ci o intenție evidentă de a pune membri guvernului luați pe nepregătite în fața faptului împlinit. În plus, a auzit cineva de vreo polemică în cadrul ședințelor structurilor de conducere ale PSD-ului? Sau, s-au scurs vreodată în spațiul public, în ultimele zile, stenograme ale unor ședințe ale PSD care să indice vreo urmă de discuție pe temele zilei?
Deși interpretarea comună pentru această aparentă „anomalie” este unitatea de monolit a partidului sau teroarea pe care o inspiră Dragnea cred că explicațiile sunt mult mai simplu de găsit în faptul că în aceste ședințe defapt nu există ocazia unor discuții (vezi și stenograma ședinței în care a fost adoptată OUG13 - nici una dintre actele normative adoptate nu a provocat măcar vreo părere comparativ cu cea a ședinței Guvernului Cioloș, tocmai desecretizată, pe o temă similară: aici sunt doi miniștri care își permit să critice ). Ipoteza mea este că în aceste reuniuni șefii partidului vin și anunță deciziile cu care vin în plic iar ceea ce se discută, eventual, este modalitatea concretă de punere în aplicare. Probabil că, pe canale alternative (nu m-aș mira să aflu că șefii PSD folosesc aplicații gen Snapchat sau similare pentru relațiile interne), membri structurilor de conducere ale partidului și miniștri sunt pregătiți asupra deciziilor care urmează a fi comunicate pentru a preîntâmpina orice polemică.
Ambele situații sugerează că deciziile majore ale Guvernului/PSD/coaliției sunt luate în cadrul unui grup foarte restrâns și foarte discret care stabilește strategia, acțiunile și agenda guvernamentală. Numesc acest grup Centrul. Orice dezbatere internă sau externă ar constitui nu doar un semn de slăbiciune dar, probabil, și o sursă de alterare a acestei agende despre care știm că există dar ne-am dori foarte mult să o și cunoaștem. Pe de altă parte, nu știm din cine este compus, cât este de coeziv acest nucleu dur al coaliției și cum se iau deciziile în cadrul lui: la prima vedere toate întreprinderile sale sunt învăluite în cea mai profundă conspirativitate.
3) O a treia caracteristică a acțiunilor guvernamentale este că demotivarea mișcărilor de stradă prin acțiuni de temporizare și diversiune este o strategie permanentă chiar dacă nu foarte eficientă. După vizita președintelui la ședința de guvern în București a avut loc o primă manifestație în urma căreia Guvernul a dat asigurări că toate modificările la Codul Penal vor fi adoptate prin dezbatere parlamentară, ceea ce evident nu s-a întâmplat. Ieri, înaintea mitigurilor de seară a fost anunțată decizia de a se lua serios în considerare abandonarea OUG13 fără ca soluția tehnică a acestei acțiuni să fie formulată foarte clar. Ședința de Guvern de azi anunțată pentru a adopta decizia retragerii OUG13 a fost convocată tocmai pentru a demotiva, dacă se poate, participarea la cel mai mare dintre mitingurile anunțate. N-aș fi surprins să aflu ca intervenția galeriilor de ultrași la prima mare manifestație să fi făcut parte din același arsenal de tehnici de demotivare.
Concluziile mele sunt deopotrivă pesimiste și optimiste pentru obiectivele celor aflați în stradă.
Dătătoare de optimism, din perspectiva protestatarilor, este evidența faptului că coaliția se teme de protestele de stradă. Altfel nu s-ar fi străduit să le tempereze. Teama își are originea cel mai probabil în îngrijorarea față de evoluția moralului susținătorilor proprii iar decizii alternative la agenda proprie sunt de așteptat doar dacă evoluția evenimentelor va afecta susținerea electorală a PSD-ului. Chiar dacă Centrul va avea alte intenții, este posibil ca unii lideri locali să nu reziste tendinței de a-și conserva alegătorii ceea ce va putea produce fracturi mai ales în relația dintre centru și periferie (cred că dizidența lui Chirică de la Iași e mai degrabă în registrul acesta).
În același timp tactica temporizatoare a coaliției în raport cu protestele de stradă, în absența oricărui dialog real cu cei care iau parte la acestea, nu este deloc încurajatoare vis-a-vis de intențiile puterii în ceea ce privește modul de tratare din punct de vedere legislativ, pe termen lung, a problematicilor sensibile. Căutați în evenimentele din ultimele două săptămâni dovezi că se încearcă rezolvarea transparentă, democratică și responsabilă a situației și anunțați-mă și pe mine când le veți găsi.
Din dialectica celor două clase de interese, în interacțiune cu contestarea din partea societății (la care opoziția și alte forțe care nu agreează actuala majoritate vor pune umărul, nu mă îndoiesc) va rezulta în viitorul proxim direcția deciziilor guvernamentale ale coaliției. Nimic nu e sigur, totul e posibil.
În ceea ce privește interesele Centrului adică agenda sa....De ce pare coaliția gata să facă orice - chiar dacă consimte la unele concesii, întârzieri, amânări - în timp ce admite costuri politice destul de mari, pentru unele modificări ale Codului Penal și pentru o grațiere?
Întrebați-i pe cei de la Centru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu