Noi gânduri despre sociologia românească

Multă lume vorbeşte despre sociologia românească în termeni de criză sau, oricum, resimte momentul acesta ca fiind dificil pentru disciplină chiar dacă detaliile diagnosticului pot fi radical diferite, precum în opiniile recente ale profesorilor Zamfir si Rotariu din "Sociologie Românească". Pentru că am timp, îmi permit să fornulez câteva idei în această "cestiune".

În primul rând, care sunt simptomele crizei? Cred ca sociologii reflexivi (adică nu cei care au doar o diplomă în domeniu şi freacă menta prin birouri aşteptând concediul) sunt nemulţumiţi că:
- Profesia are un prestigiu, şi beneficii consecutive, scăzute. Deşi mulţi dintre sociologi se visează "ingineri sociali", consultanţi, eminenţe cenuşii, mentaţi, etc., situaţiile de acest gen sunt rare.
- Profesia are o reprezentare confuză în public, adeseori degradantă (sociologii: cei care fac sondaje, pe care, dacă nu sunt păziţi, le falsifică)
- Catedrele de sociologie din universităţi sunt în permanent pericol datorită cererii reduse de studii în domeniu.
- La nivel internaţional sociologia românească este, practic, necunoscută iar sociologii români intră greu pe piaţa sociologică globală.

Aprecierile catastrofice asupra situaţiei actuale sunt normale, având în vedere aspiraţiile de status ale sociologilor, dar reflectă, cum am mai spus, şi neînţelegerea locului epistemologic al sociologiei care este, în primul rând o disciplină de cercetare, fundamentală (la fel ca şi fizica sau biologia, aflate în aceeaşi "aparentă" criză) şi, în al doilea rând, o metodologie pentru toate ştiinţele sociale - unde împarte un loc de frunte alături de psihologie. Restul ştiinţelor sociale, inclusiv cele economice se înfruptă copios din rezultatele interogaţiilor metodologice ale sociologilor. Reiterez, fără să insist, că încercările de salvare ale disciplinei (de fapt ale iluziilor de "ajungere" a multor pseudo-sociologi din universităţi) prin fragmentarea ei în mai multe discipline aplicative cu aparent succes pe piaţa muncii (managementul resurselor umane, management de proiecte, dezvoltare comunitară ş.a.) este sinucigaşă şi va lăsa chiar aceste specialităţi fără oameni capabili să participe la dezvoltarea lor. Dar poate că acesta este sensul curentului: în viitor sociologii din România vor fi şcoliţi afară,  sau doctori în sociologie veniţi dinspre alte discipline, pentru că în România toată lumea va face domenii "aplicative" (cu care îşi vor găsi la fel de greu locuri de muncă precum cu diplomele de socologie, dar asta e altă poveste...)

Faţă de această evaluare am un bonus recent: poate că sociologia românească este în criză, dar toată sociologia este într-o astfel de situaţie. După conferinţa de Sociologie a Educaţiei  a ISA, organizată în Cipru, la care am participat, câteva epitete sunt suficiente pentru a descrie situaţia ramurii: criză de identitate, criză paradigmatică, criză metodologică, criză de competenţă. Sincer, cu unele excepţii, ditamai conferinţă ISA nu a fost cu nimic mai bună decât câte o sesiune de comunicări organizată de vreo universitate provincială.

Două direcţii de urmat, generale, pentru a ieşi din această cercetare:
1. Sociologia trebuie să se concentreze pe cercetare. Asta înseamnă concentrarea disciplinei la nivel doctoral. Cu alte cuvinte, de dragul atractivităţii pe piaţa muncii, se pot face mai sexy specializările de sociologie, dar sociologia de calitate, materializată în cercetări şi publicaţii se poate relansa prin programe serioase doctorale.
2. Spargerea monopolurilor simbolice, şi nu numai, care blochează dezvoltare disciplinei. Câţiva "corifei" din 2-3 universităţi decid prin tot felul comiţii şi acces la o sumedenie de resurse mersul actual al disciplinei, promovând discreţionar "discipoli" discutabili, teme de dezbatere fără miză sau care compromit disciplina. Tot ei stau ascunşi prin cine ştie ce cotloane când e vorba de exprimarea unei păreri autorizate despre marile teme de dezbatere publică deşi se plâng că cei care realizează sondajele de opinie strică imaginea profesiei. Evident că se feresc să se angajeze într-o parte sau alta. E mai bine să fii în toate luntrile profitabile!

Recunosc că direcţiile mele sunt greu de urmat, chiar dacă uşor de spus!

Fie pâinea bună rea tot mai bine în ţara mea...si totuşi mai stau în Spania!

De ce nu se întorc romanii plecaţi la munca in strainatate? E o intrebare aparent stupida. Raspunsul simplu este: pentru a castiga mai bine decat in Romania.
Cunoscand situatia celor care pleaca, mai ales in Spania si Italia, ne dam seama ca problema este nitel mai complicata. Intrebearea simplistă de la început ignoră costurile indirecte ale plecării în străinătate dintre care cel mai important este ruperea de reţelele informale si de toate beneficiile (dar şi necazurile aferente). In plus, perioada de acumulari materiale din strainatate este insotita de separarea de piatele locale cat si de renuntarea la alte acumulari ieftine disponibile in Romania, mai ales scolarizare. In termeni sociologici, se aduna bani, cu costuri in capital uman si social. Evident ca, in Spania, Italia, Irlanda etc., mulţi dintre ai noştri dobandesc nu numai bani, dar isi fac noi relatii si acumulează o importantă experienţă.
În multe cazuri însă, cred eu, bilanţul strict monetar al şederii în străinătate, este negativ şi totuşi se decide perseverarea în această strategie. Sunt destui care câştigă sume de sub 1000E- lună. Iar dacă luăm netul, după scăderea costurile cazării, transportului etc., rămân cu sume care nu sunt, adeseori, semnificativ mai mari decât cele pe care le pot câştiga acasă. Să nu uităm că venitul mediu net lunar în România se apropie de 400 de euro.
Semnificaţiile acestei aparente iraţionalităţi sunt multiple.
1) Trebuie luat în calcul un cerc vicios al subdezvoltării regiunilor furnizoare de emigranţi şi al emigraţiei. Aici, in BN unde scriu, antreprenorii se plâng că nu găsesc oameni pentru întreprinderile lor. Nu este vorba de cine ştie ce specialişti ci de muncitori calificaţi şi necalificaţi. Evident, nici specialiştii nu se înghesuie pe străzi - ei au plecat în alte fluxuri de migraţie internă şi externă. Astfel, investiţiile stagnează iar cele care sunt realizate pierd din cauza forţei de muncă insuficiente, fluctuante, nemotivate şi foarte slab calificate. În plus, dintre cei care au stat la muncă afară, foarte puţini s-au întors cu un capital educaţional mai bun, în afara unei exeperienţe organizaţionale occidentale. Din pacate, cei care au sperat ca emigraţia va produce un boom economice în regiunile furnizoare de emigraţie s-au înşelat. Creşterea se realizează nu numai cu bani dar şi cu oameni. Regiunea din care ai plecat, si care ai sperat sa se faca mai primitoare până la întoarcerea planificată într-un timp scurt, nu este mai îmbietoare ca la plecare. Şi atunci, de ce să te întorci?
2) Cu cât şederea a durat mai mult cu atât sunt mai slabe relaţiile sociale cu cei de acasă şi mai creatoare de dependenţă cele din patria adoptivă (în cele mai multe cazuri cu români aflaţi în situaţii asemănătoare).
3) Plecarea în străinătate este şi o punere în paranteză/ scurtcircuitare a proceselor de dobândire de status. Românii care pleacă, de obicei destul de prost educaţi, din medii deprivate - sate sau oraşe mici din regiuni sărace, speră la o oarecare îmburghezire prin "scurtătura" muncii cinstite şi asidue în străinătate. Accederea în clasa mijlocie românească se face în funcţie de deţinerea unor capitaluri educaţionale, culturale sau relaţionale importante şi este în foarte mică măsură o chestie de merit. Pentru cei care pleacă în Spania sau Italia, emigrarea este similară cu căutarea Eldoradoului, Goana după aur din America secolului al 19-lea sau marile migraţii către SUA din ultimele două secole. Cum mobilitatea socială nu s-a îmbunătăţit recent iar şansele sociale ale celor plecaţi sunt stagnante (au bani, dar nu au relaţii, nu au şcoală etc.) direcţia aparent cea mai bună, pe termen scurt, este înapoi la căpşuni!
Spania şi Italia nu reprezintă, în nici un caz, tărâmuri miraculoase. Dar reprezintă cel puţin un loc al egalităţii de şanse pentru români (mă îndoiesc că se compară cu băştinaşii) şi al speranţei.

Stavrizii din Felix

De 1 Mai muncitoresc oamenii au facut baie.

Halal egalitate de sanse in educatia romaneasca!

Cu cat intr-o scoala proportia copiilor ai caror parinti au educatie inalta este mai mare, cu atat mai bune sunt rezultatele scolare din aceasta scoala. Proportia din varianta explicata este de 49%. Materialul complet la ahatos.rdsor.ro

Un mod de a face politica

Santaj, manipulare - instrumentele partidelor balama

2004 vara: Antena 1 il hacuieste pe Sachelariu la Bacau iar Stavarache - actualmente liberal - castiga alegerile pentru primaria de acolo. Ingrozit, PSDul face cu Felix o mezalianta de care ii pare rau si acuma.

2007 primavara: Vadim Tudor declara ca este posibil ca PRM-ul sa nu voteze suspendarea lui Basescu. Oare ce i-o fi promis coalitia antiprezidentiala, mai ales Voiculescu, la negocierile febrile care au urmat? O sa vedem de acum inainte la Antena 1-3.

Chiciuri

Niscai poze foarte faine!
Cateva mostre de aranjamente bune de vandut actiuni la FNI sau bonuri Caritas.

Noua pedagogie politica nationala

Ioana Lupea de la EZ are o parere interesanta despre ce se intampla in politica acum (am auzit-o la Realitatea, azi dupa-masa). Pare-se ca strategia PNL este de a reeduca electoratul de dreapta, care este fixat pe fetisul ADA. 1. Se face harcea parcea din ideea Aliantei, care este decredibilizata, ajutam PDul sa se dezumfle si neutralizam pe Basescu, care din lider providential este transformat intr-un simbol al neputintei si vehicul al rusinii de sine al celor care l-au votat , 2. apoi, fiind timp destul pana la alegeri, refacem oferta de dreapta, in care un loc de vaza ar trebui sa aiba, PNL, mai curat, mai uscat.
Totul incepe cu un circ cat mai mare, care are darul de a aliena electoratul Aliantei de temele si simbolurile acesteia. Suntem in mijlocul lui.

Biblioteca virtuala europeana.

A aparut biblioteca virtuala europeana. La www.europeana.eu
Deocamdata doar trei biblioteci contributoare, cam putin pentru un anti-google.

Mizerie urbana

In orasele noastre ai impresia, uneori, ca esti intr-o mare groapa de gunoi. Daca pentru lumea civilizata distinctia privat/public inseamna registre diferite ale responsabilitatii la noi e simplu: responsabilitate maxima vs iresponsabilitate. Romanii sunt curati, persecuta cu mare atentie orice impuritate si imperfectiune din gospodarie dar accepta cu seninatate murdaria care la inghite paradisul iar unii ii gasesc chiar calitati (de exemplu, parfumul 'balcanic'). Sau poate ca problema e institutionala?
Iata cateva imagini ale modului incarcam de semnificatii locurile comune, adica spatiul public.
Prima poza e din Oradea, evident 'romanticul' mal al Crisului. Intr-un oras care se lauda cu multe, malul malos, inundat de mizerii umane si invadat de stuf seamana a declin urban. Lipsa a spiritului civic si a responsabilitatii autoritatilor (care traduc, in cele din urma, agenda cetanilor), in orice caz.

A doua imagine este din Bistrita, superb oras medieval sasesc pe care am impresia ca locuitorii sai nu dau doi bani. Spatiul de langa o bucata ramasa intreaga a zidului si unul din bastioane este o veritabila groapa de gunoi.
Evident, nu este suficient sa atacam doar obiceiurile locuitorilor. Situatia actuala este un rezultat al unor dependente de cale greu de combatut. Traditiile, maindriile si atasamentele locale au fost sistematic atacate in perioada comunista. Cetatea Oradiei a fost mascata de niste blocuri hidoase care strajuiesc tipicul 'centru civic', de niste cladiri administrative sumbre si de piata agro-alimentara, toate menite sa inlocuiasca locurile cu semnificatie civica reala ale urbei. Ca sa puna capac la toate, mai in zilele noastre stergerea cetatii din constiinte si mai ales din raza vizuala a fost desavarsita prin construirea in fata ei a unei biserici enorme. In Bistrita, ca si Oradea, tragediile anilor 39-50 au eliberat casele burgheze din centrele istorice care au fost populate cu asistati sociali. De aici ghettoizarea etc.

Echidistanta se tine cu excursii in capitale europene

Mai multi ziaristi s-au plimbat, alaturi de un grup de pesedisti, pana la Bruxelles. Un reportaj apare, de pilda, in Bihoreanul, la http://www.bihoreanul.ro/articol/ziar/oradea/pesedisti-prin-europa/14506/226/ dar a fost si un reportaj pe TVS. Se poate intelege din aceasta aventura cel putin faptul ca PSDul local e aproape de oameni, si mai ales de ziaristi. Articolul lui Budea ni-i prezinta simpatici, numai buni de luat in tabara sau la pescuit. Din relatarile media am inteles mai ales ca Athanasiu e foarte ofticat ca nu a prins un loc eligibil pe listele pentru Parlamentul European si din acest motiv, a vrut sa le arate ingratilor lui colegi ca stie sa intoarca si obrazul celalalt aranjandu-le o calatorie pana in capitala Europei. Punctul culminant al excursiei de documentare a fost, pare din materialul TVS, o conferinta de presa in care Athanasiu a batut obrazul clasei politice din Romania (plina de impostori, care habar nu au de nimic) si presei, care creeaza aceste monstruozitati. 
Astept o obiectivitate si responsabilitate sporita din partea presei locale. Bineninteles, ca urmare a familiarizarii cu politica europeana si a insusirii lectiei predate de fostul ministru al invatamantului.

Unde dai si unde crapa

Interesante ultimele sondaje politice. Incercand, in mod cinic, sa distruga rudimentele de stat de drept din Romania, gasca de papusari din politica si media conduce tara catre dileme politico-morale pe care le-am mai trait la alegerile din 2000. Sondajul IMAS dat azi publicitatii este elocvent: http://www.hotnews.ro/arhiva_avt/3629.pdf. Marsaluind neabatuti de la planurile lor, in ciuda evidentelor sociologice care ar trebui sa ii ingrijoreze, acestia - papusarii - demonstreaza ca urmaresc doar obiective imediate, probabil la fel de mizerabile ca si caracterul lor.

Presa vazuta de pe blog

Interesant proiectul de analiza a presei romanesti din 2006 de la
http://imp.unwiki.com/index.php?title=Presa_Scrisa

Sondaje, sondaje

In ultimele zile au aparut cateva sondaje. Si controversele aferente. Intr-una din ele, e drept de nivel local, am fost si eu implicat. Interesant este ca vociferarile impotriva sondajelor au ajuns la o intensitate de care doar o oarecare lipsa de sensibilitate (sau de interes?) ma pot lasa indiferent. Pornesc de la premisa ca este greu de crezut ca  trei sondaje (CSOP, CURS, IMAS) nationale au fost masluite, de aceiasi papusari. Coincidenta este prea mare, dar nici ideea ca patronii firmelor respective sunt sinucigasi din punct de vedere profesional nu e prea credibila. In ceea ce priveste corectitudinea sondajului in care am fost implicat, trebuie sa ma credeti pe cuvant.
Ce putem deduce din energia cu care politicienii si mass media discrediteaza sondajele de opinie?
1. Stupizenie - adica ignorarea urmatoarelor aspecte: a)Multe rezultate pot fi validate. aa) Exista o oarecare stabilitate in dinamica opiniei publice, iar suspecte sunt chiar sondajele care sunt in contradictie masiva fata de sondaje anterioare (vezi sondajele invocate frecvent de PRM). ab) Unele sondaje sunt chiar publice. De pilda Barometrul de Opinie Publica al FSD pune la dispozitie bazele de date (deocamdata poate fi consultata cea din primavara lui 2006, dar in viitor se va putea verifica cine a mintit).b) Rezultatele sondajelor nationale recente nu puteau masura cu acuratete impactul scandalurilor politice recente fiind realizate, cele mai multe, chiar in zilele in care acestea demarau (nefiind sigur ca efectele atitudinale se manifesta asa de rapid); c) rezultatele trebuiesc citite si intr-o cheie metodologica, tinand cont de toate limitarile inerente.
2. Nesimtire: cand nu e valabila interpretarea de mai sus, probabil ca este vorba de urmarirea fara nici un scrupul a unui interes strict politic, deranjat de respectivele sondaje. Indiferent din partea cui vine nesimtirea, in termeni de filosofie politica, ea inseamna deficit democratic pentru ca se ignora cu buna stiinta opinia cetatenilor. Ba chiar li se explica cetatenilor cum este corect sa judece anumite situatii, ceea ce ar fi OK daca ar face-o oameni care ar manifesta decenta pe care o pretind de la cei de rand. Cea mai deranjanta, pentru mine, nesimtire, este cea a unor oameni din interiorul breslei care, prin gesturile lor prezente si trecute, au alimentat credinta ca sondajele sunt manipulate in mod sistematic. Si care justifica propriile esecuri etice prin invocarea unei generalitati a fenomenului.

Concluziile nu sunt defel suprinzatoare: avem prea multi politicieni si oameni de presa care fie nu sunt destul de competenti fie sunt demagogi. Iar cei care fac sondaje corect trebuie sa se astepte sa fie tratati ca si niste Casandre.

Tot in Tara Motilor

Craciunul reuneste oamenii in ritualuri ancestrale. Iata niste bastinasi din Tara Motilor subminand ideea europeana printr-un sacrificiu sangeros care, in ciuda pretentiilor etnografilor, are 99% semnificatii gastronomice. La 20 de metri, deasupra strazii, flutura steagul albastru cu stelute galbene.

Nu-i sta bine mantuitorului sa cumpere spatiu publicitar. Dar marile corporatii au solutii mai bune decat grafitti-ul pentru reclama. Sau e doar efuziunea unui om al muntilor, care a considerat ca reteaua de televiziune are binecuvantare divina? Iata ce relatie surprinzatoare intre Telenovela si credinta!

Tara Motilor

Am facut o scurta excursie in Tara Motilor, cu Roxi, viki Piki si ceva prieteni.

Peisajele din zona Albac, Scarisoara, Arieseni iti taie respiratia. Sau era de vina lipsa de somn?

La ritmul in care se taie brazii - inclusiv pentru respectarea frumoaselor traditii de Craciun - peisajele vor fi in curand semnificativ mai putin verzi. Vineri dupa-masa drumul era plin de cetateni intreprinzatori care isi suplimentau veniturile sau scadeau cheltuielile de Craciun retezand puieti de brad.

Proprietarii de pensiuni din zona - foarte multe - nu sunt foarte fericiti acum. La amiaza erau vreo 10 grade in Arieseni si evident, nici urma de zapada. Oare cum se gandesc intreprinzatorii locali sa contribuie la lupta impotriva incalzirii globale?

Intelectualii lui Jiji

Aud ca Jiji Becali are 3000 de intelectuali angajati. Sclavi, oi, catari, ce-o fi...
Intr-un articol din 'Cotidianul' se discuta  situatia lor ( http://www.cotidianul.ro/index.php?id=8397&art=21806&cHash=86aef2b0e3). Si sunt clasificati in 
2 categorii: fomistii si smecherii. In afara lor ar mai fi cei intimidati - 
dupa exemplul lui CTP si, Nistorescu, in viitor, probabil. La soclul lui Jiji mai sunt
 inca 2 categorii neneglijabile, care poarta cu iresponsabilitate sarcina inaltarii lui: 
indiferentii - care practica un fel de autism social inchipuindu-se in turn de fildes care de fapt este o balta maro si fanii adevarati, declarati. 
Raman uluit de fiecare data cand oameni aparent educati repeta argumentele
cele mai populist-cretine pentru admiratia fata de marele om de la Pipera.
Totusi, cei mai vinovati, sunt intelectualii publici, care se pun in solda oricui. 
Pentru cei ne-avizati, care sunt majoritatea, efectele sunt confuzia si, mai apoi, 
cinismul. 

PSD Pop

Fără îndoială, cine a urmărit congresul PSD a fost izbit de lookul pop al partidului. Roşul trandafiriu, instalaţii de conferinţă uşoare şi o dezordine relaxată în sala de şedinţă, care toate contrastează cu aerul greu, de mobilă masivă, albastru rece şi organizare panoptică al congreselor şi reuniunilor din epocile anterioare ale partidului.
Schimbarea de stil este paralelă cu schimbarea de generaţii şi cu răsturnarea echilibrului puterilor în partid.
Lupta dintre diversele grupări din partid nu are însă, se pare, nici un considerent de eficacitate electorală. Nu trebuie să fii Dick Morris ca să vezi că baza electorală a partidului se subţiază şi că aerul urban plus discursul celei de-a treia căi nu au căutare printre pensionarii de la oraşe şi de la sate şi nici în rândurile muncitorimii paupere.
Cei care au preluat frâiele partidului şi-au asumat conştient rolul de partid de centru-stânga molatec-secundar, cu pretenţii de sub 30% la alegerile viitoare. Ei deschid calea unei alternative de stânga mai radicale sau al excluderii celor care au constituit electoratul fidel al PSD-ului iliescian de la mecanismele electorale prin neparticipare politică.

Securisti

Patapievici, in Evenimentul Zilei de Azi, despre 'dezvaluirile' aiuritoare ale lui Turcu

"Ma tem de greci, chiar si cand fac daruri", a spus marele preot Laocoon, cand troienilor le-a venit ideea de a aduce intre zidurile cetatii calul construit de greci - o eroare fatala. Ma tem de securisti, chiar si cand par sa fie de partea noastra.

Erata reloaded

Iar am gresit.

In loc de

Daca, in schimb, argumentul sustinatorilor evolutionismului la TVR ar invoca toleranta si diversitatea, imi permit sa sugerez cateva alte titluri de ...

trebuie sa se citeasca
Daca, in schimb, argumentul sustinatorilor creationismului la TVR ar invoca toleranta si diversitatea, imi permit sa sugerez cateva alte titluri de ....

Obscurantism religios pe bani publici

Astazi, la 8 si un sfert m-a trezit TVR-ul cu o emisiune in care niste barbosi criticau programa scolara de biologie din scoli, care sustine paradigma evolutionista. Corect ar fi sa se predea, in aceeasi masura si teoria creationista.
Putem duce gandul realizatorilor emisiunii - salariati din bani publici - mai departe. Sa se predea, de pilda si modelul generatiei spontanee - alta modalitate de a intelege viata, astrologia cat si religia si superstitiile populare.
Daca argumentul ar fi ca 'publicul' este constituit in primul rand din majoritatea 'profunda', ar mai fi cateva teme de emisiune:
-Spaga sau pila? Tehnici de supravietuire in tara tuturor posibilitatilor .
-Cele mai frumoase 101 injuraturi romanesti.
-Banii, dusmanii si valoarea mea. Manele non-stop.
- Nu fa ce zice popa sa faci ci fii atent la ce face!

Daca, in schimb, argumentul sustinatorilor evolutionismului la TVR ar invoca toleranta si diversitatea, imi permit sa sugerez cateva alte titluri de emisiune:
-Ardealul independent: trecut glorios, viitor luminos
-Homosexualitatea monastica si invataturile scripturii
-Faptele de vitejie si patriotism ale ierarhilor nostri in cadrul Securitatii
- Tehnica executiei la Stefan cel Mare si Sfant

In cazul in care realizatorilor cu barba de la TVR li se inmoaie imaginatia, sunt gata sa le sar in ajutor.