Greva involuntara

Recunosc ca m-am opus grevei. Asta fara sa fiu amenintat, supus la presiuni si alte influente negative. De fapt, in atmosfera de acum, greva parea a fi o optiune chiar confortabila. Nu,  optiunile mele sunt mai degraba de dreapta, avand in vedere si alternativele de stanga. 

Cu toate acestea am fost obligat sa intrerup lucrul pe 31 mai. Am stat acasa si am bolit din cauza unui carnat prajit insuficient sau preparat incompetent, pe care l-am mancat la o terasa care tocmai s-a deschis in oras. Daca va intereseaza va spun si cum se cheama locul. 

Aliodor la conferinta

Breaking news

Aliodor Manolea e la Conferinta Facultatii de Stiinte Socio-Umane! Cum care Aliodor?

Pregatind invitatiile pentru conferinta

Distributie de exceptie la Studfest

Ce au in comun urmatoarele personaje? 

Andrei Marga

Mircea Diaconu

Cristian Parvulescu

Calin Georgescu

In cazul primelor trei este destul de clar. A, nu va ganditi la politica. Este vorba de situarea in elita intelectuala a tarii. Da, si Cristi Parvulescu. Nu ma leg de faptul ca nevasta lui era angajata in cabinetul lui Tariceanu. In ceea ce-l priveste pe cel de-al patrulea, cateva informatii interesante apar pe blogul lui Roncea:

http://victor-roncea.blogspot.com/2009/05/masca-lui-puric-o-alta-fata-maestrului.html 

La ce folosește austeritatea

Trebuie sa scadă cheltuielile bugetare, este clar. O zic eu, mare specialist în macroeconomie. Fac trei flotări logice și îmi dau seama că altfel catastrofa va veni, într-un fel sau altul. Dacă nu scad cheltuielile sau nu cresc încasările statul intră în incapacitate de plată. Renunțăm rapid la ipoteza creșterii încasărilor așa că mergem mai departe la controlul cheltuielilor. Dacă se întâmplă asta - incapacitatea de plată, statul nu mai primește ajutor (spune credite) nici de pe piața internă, nici de pe cea externă. Atunci va fi obligat să tipărească bani și să lanseze caruselul inflației. Sau să reducă brusc cheltuilile nu cu 4% din PIB ci cu 10% sau mai mult. 

Bun, și ce dacă? Am mai trecut prin așa ceva ar putea spune unii. Inflația are chiar efecte pozitive - scade povara datoriei interne (la fel ca și economiile și debitele sunt mâncate de inflație), așa măcar s-ar rezolva o parte din problemă. Alte câteva genoflexiuni intelectuale ne arată că inflația demobilizează economia reală, prin varii mecanisme și distruge încrederea în autoritatea statului, care se dovedește incapabil să controleze procesele economice. Un stat care poate controla cheltuielile sale și care nu se sperie de pensionarii puși de PSD să facă circ pare unul mușchiulos, spre deosebire de unul care cedează. Iar autoritatea statului, odată pierdută, se recuperează foarte greu. Ca dovadă, să ne gândim că resimțim încă efectele crizelor din anii 90. 

O fi credibilitatea statului în joc, dar va rezolva soluția aleasă ceva? Pe termen lung, austeritatea bugetară nu e soluție. Pentru că problema reală nu este faptul că statul e prea gras ci că economia e prea slabă. Pentru a stimula economia este nevoie de un stat eficient, nu numai puternic. Ori restructurarea administrației poate produce adevărate catastrofe în acest domeniu. Vezi postarea anterioară.

Eu nu m-aș opri la downsizing ci aș merge mai departe și aș băga un plan ambițios de externalizare a serviciilor publice corelat cu limitarea prin lege a numărului de angajați în sectorul public. Aș face asta sub un atent control extraguvernamental - intern și extern - oarecum după modelul reformelor administrative din Noua Zeelandă de acum vreo 20 de ani. 

Nu spun mai departe. Postez și aștept telefonul de la Cotroceni. 

Paradigma Ciomu

Restructurarea in sectorul bugetar este o chestie tricky. Adica va fi cu final neasteptat. Cam ca și operația lui Ciomu, care este paradigmatică pentru intervențiile românești. Cel putin in condtitiile specifice, mult prea specifice, ale gestiunii resurselor umane din Romania. 

Idealul este sa se faca o selectie bazata pe merit: raman cei mai competenti, harnici, calificati, responsabili. Pleaca puturosii, jmekerii cu pile si rude, incompetentii si, sa speram, vor valorifica resursele amintite in sectorul privat. 

Lumea a inteles unde bat, cred. Selectia in aparatul bugetar a fost, din cele mai vechi timpuri, una negativa. Acesta este si secretul dialecticii public-privat de la noi, de altfel, privatul din România trăiește pe seama incompetenței sau indolenței sectorului public. 

La fel va fi și la restructurarea care se anunță: în urma luptei darwiniene de clanuri, pile, reciprocități și sacoșe vor rămâne în sistem specimenele cele mai adaptate în timp ce calificații și responsabilii - neadaptații adică, se vor trezi cu câte un șut în dos. 

Efectul pe termen scurt este ușor de imaginat: managerii publici, la fel de buni ca și subordonații lor, mai ales cei puși valorificând vouchere politice, vor constata foarte repede că au nevoie de personal pentru a realiza sarcinile curente. Că restructurarea a fost prea dură etc. Așa că vor angaja, dacă se poate, ce a mai rămas pe dinafară din clientelă. 

Aceasta este paradigma Ciomu, adevăratul specific mioritic contemporan: te duci să te operezi de apendice și te trezești cu penisul în pungă. Sau, în cazul reformei românești: tai la sânge din aparatul administrativ și te trezești că te costă mai mult. Așa a fost până acum, nu văd de ce ar fi altfel de acum înainte. 

Cineva are, totuși, de câștigat din toata aventura asta. Știința. După aceasta, în cadrul unui vast experiment social, vom putea verifica cât din productivitatea aparatului administrativ  se datorează resursei umane și cât efectelor de structură. Măcar atât să știm, ce-am avut și ce-am pierdut. 

Vizita lui Manolescu

Si a fost intalnirea cu Nicolae Manolescu. Un fost lider, astazi obosit, resemnat, fara sclipire. A reusit sa anime sala - Aula Universitatii - cu cateva glumite dar in general discursul sau despre Educatia fara profesor, un monument pentru profesorat, nu a depasit cele cateva clisee pasuniste despre dascali si dascalime pe care le stim cu totii si, evident, aluziile politice la care m-am asteptat. 

Fastaceala a produs intrebarea lui Manolescu - cati prim-ministri a produs Universitatea din Oradea? Si mai stanjenitoare a fost replica dnei Lia Pop care a enumerat senatorii si deputatii din sala, uitand sa mentioneze cati dintre ei au absolvit Universitatea din Oradea. 

Momentul important al zilei a fost, de fapt, pre-deschiderea Bibliotecii Universitatii. Durata, si probabil, costurile, enorme ale constructiei acesteia fac de neuitat primele clipe in salile sale. Am re-trait, probabil, emotiile celor care au pasit prima oara in vreunul din marile temple ale antichitatii, a caror constructie dura cam cat cea a bibliotecii noastre - doua decenii. 

Tati in tribul piticotilor

Enjoy the silence

Update

La nici 2 minute dupa ce am trimis de pe aifon lamentatia de mai jos, a venit lumina, cum s-ar zice in limbaj popular. S-a dus linistea.

Pentru a 3-a oara in ultimele 2 luni, daca nu ma inseala memoria si
experienta, se intrerupe electricitatea pentru mai mult de jumatate de
ora. Imi inchipui transformatoarele lor ca niste saci peticiti, gata
sa dea pe dinafara la orice presiune mai mare. Multi injura, cu
siguranta, cu guvernul. Baiatul de la dispecerat, cu care am conversat
acum 5 minute mi-a explicat in grai dulce de Tileagd ca ei nu preiau
injuraturi. Pentru asta se pot depune reclamatii sau sesizari la
birourile Electrica.
Macar asa am avut un ragaz motivat sa ma joc. Recomand noul Labyrinth
pentru Iphone. Pentru 10 minute va poate capta atentia. Apoi, totul e
bine daca aceti pe cine injura.
Incet incet se lasa intunericul. Multumim Electrica pentru aceste
momente de liniste.

10.000