La ce folosește austeritatea

Trebuie sa scadă cheltuielile bugetare, este clar. O zic eu, mare specialist în macroeconomie. Fac trei flotări logice și îmi dau seama că altfel catastrofa va veni, într-un fel sau altul. Dacă nu scad cheltuielile sau nu cresc încasările statul intră în incapacitate de plată. Renunțăm rapid la ipoteza creșterii încasărilor așa că mergem mai departe la controlul cheltuielilor. Dacă se întâmplă asta - incapacitatea de plată, statul nu mai primește ajutor (spune credite) nici de pe piața internă, nici de pe cea externă. Atunci va fi obligat să tipărească bani și să lanseze caruselul inflației. Sau să reducă brusc cheltuilile nu cu 4% din PIB ci cu 10% sau mai mult. 

Bun, și ce dacă? Am mai trecut prin așa ceva ar putea spune unii. Inflația are chiar efecte pozitive - scade povara datoriei interne (la fel ca și economiile și debitele sunt mâncate de inflație), așa măcar s-ar rezolva o parte din problemă. Alte câteva genoflexiuni intelectuale ne arată că inflația demobilizează economia reală, prin varii mecanisme și distruge încrederea în autoritatea statului, care se dovedește incapabil să controleze procesele economice. Un stat care poate controla cheltuielile sale și care nu se sperie de pensionarii puși de PSD să facă circ pare unul mușchiulos, spre deosebire de unul care cedează. Iar autoritatea statului, odată pierdută, se recuperează foarte greu. Ca dovadă, să ne gândim că resimțim încă efectele crizelor din anii 90. 

O fi credibilitatea statului în joc, dar va rezolva soluția aleasă ceva? Pe termen lung, austeritatea bugetară nu e soluție. Pentru că problema reală nu este faptul că statul e prea gras ci că economia e prea slabă. Pentru a stimula economia este nevoie de un stat eficient, nu numai puternic. Ori restructurarea administrației poate produce adevărate catastrofe în acest domeniu. Vezi postarea anterioară.

Eu nu m-aș opri la downsizing ci aș merge mai departe și aș băga un plan ambițios de externalizare a serviciilor publice corelat cu limitarea prin lege a numărului de angajați în sectorul public. Aș face asta sub un atent control extraguvernamental - intern și extern - oarecum după modelul reformelor administrative din Noua Zeelandă de acum vreo 20 de ani. 

Nu spun mai departe. Postez și aștept telefonul de la Cotroceni.