Vă propun un
exercițiu pozitiv prin care să extragem câteva învățăminte din eșecul de la 14
iunie al inițiativei de fuziune a localităților Oradea și Sânmartin. Adică să vedem partea bună din acest referendum din perspectiva celor care poate cred că ar trebui să fie foarte mâhniți
Unu – relația cu cetățenii
trebuie refăcută
Administrația
Bolojan și primarul însuși au primit un mesaj clar de la electorat: nu v-a fost
dat un cec în alb nelimitat, există un maxim la ceea ce puteți face în/cu
Oradea pentru ceea ce ne oferiți. În loc să condamne electoratul pentru lipsa
de înțelegere sau de adeziune la mărețele viziuni ale leadershipului local, inițiatorii referendumurilor ar trebui să
arate că au înțeles semnalele electoratului și să înceapă consultări cu
populația privind politicile publice locale pentru a înțelege nemulțumirile
care mocnesc și pentru a arăta că sunt dispuși la dialog. Pornirile frustrate
și infantile care împart orașul între „noi” – cei buni care dorim creșterea
orașului și „ei” – cei răi, care se pun în calea prosperității sunt calea
sigură spre o ostilitate din ce în ce mai mare a părților și un viitor eșec.
Doi – PNL Oradea
trebuie deschis
PNL Oradea și-a
arătat limitele de mobilizare și de comunicare. Dominată pe partea de activiști
de un nucleu de tineri de clasă mijlocie, organizația a pierdut total contactul
cu mari categorii de electorat – mai ales pensionarii, maghiarii și clasa
muncitoare. Da, e OK, ăsta este profilul pe care și-l dorește partidul liberal
din Oradea, dar nu poți spera la mai mult de 30% într-un oraș precum al nostru
cu o imagine care se învârte în jurul unor tineri de succes. Entuziasmul,
energia și disponibilitatea noii clase mijocii nu pot să compenseze
imposibilitatea de comunicare reală – adică de empatie, înțelegere și răbdare –
cu categorii mai puțin energice sau optimiste. Este o organizație aflată
într-un moment de cumpănă pe care recentul eșec poate să o deschidă sau, din
contră să o forțeze să se închidă speriată într-o mai cruntă oligarhie de
pretorieni. Nu cred că mai e cazul să
subliniez că trebuie să vină din partea lui Bolojan și a liderilor locali inițiativa
de a deschide organizația către figuri noi și mai ales către categorii
socio-profesionale mai îndepărtate cu care există compatibilitate de interese
și valori.
Trei –
managementul public și cel de campanie sunt chestii deosebite
Oricâte scuze
s-ar căuta, dublul eșec al
referendumului din Oradea a fost determinat și de erori în strategia de
comunicare a echipei din jurul primarului. Nu o să discut problemele de
conținut (am mai făcut referire la acestea - https://www.facebook.com/BusinessNewsRo/photos/ms.c.eJwzt7A0NrA0NTK3MDa2MLTUM4fwTSB8cwBnfQZz.bps.a.788446694586769.1073741838.680071312090975/789309527833819/?type=1
) ci la cele de organizare: cred că s-a înțeles că o echipă dominată, dacă nu
chiar castrată, de o singură persoană este incapabilă să rezolve eficient și
creativ – cu curaj cu alte cuvinte - probleme complexe precum cea ridicată de
referendumul din Oradea. Evident că
problema este una mai vastă și ține de stilul de management al primarului care
poate fi excelent pentru administrarea de zi cu zi a orașului dar nu atât de
eficientă pentru înfruntări politice complexe. Să nu ignorăm nici faptul că
superficialitatea strategiei de comunicare este parțial explicabilă și prin
iluzia invulnerabilității pe care victoriile din campaniile politice din
ultimii ani au produs-o și care au lăsat echipa de campanie cu garda jos. Un
optimist ar putea zice că din greșeli învață omul și, din fericire, iluzia infailibilității
nu mai e de actualitate.
Mai mult cred că
la lipsa de eficacitate a campaniei din primul tur a contribuit, pe de altă parte, și lectura
naivă a sondajelor care anterior referendumului anticipau o participare la vot
mult mai mare: fuseseră avertizați însă de faptul că prognoza ratei de
participare pe bază de sondaje este o întreprindere deosebit de imprecisă iar
în cele două săptămâni dintre sondaj și referendumul din 10 mulți
orădeni s-au hotărât să nu meargă la vot. Sondajele coroborate cu rezultele
referendumului din 10 mai ne-au spus însă câteva lucruri clare (că majoritatea
orădenilor a fost mai degrabă favorabilă ideii de fuziune dar că tema nu a
reprezentat o prioritate pentru ei iar cei mai mulți din orădeni nu au vrut să
gireze prin vot actuala administrație pentru realizarea acestui demers). Era
treaba echipei de campanie ca în perioada 10 mai – 14 iunie să schimbe această
situație. Este limpede că în viitoarele
campanii ale echipei PNL Oradea managementul trebuie să fie altfel gândit.
Final - mâna pe portofel și ochii pe butelie
Bolojan le-a
oferit oponenților actualei administrații nesperată muniție pentru viitoarele
campanii plus alte bătălii politice. Neîndoielnic, demersurile făcute pentru
unirea Oradiei cu Sânmartinul, mai ales cheltuielile ocazionate de campaniile
pentru referendumuri vor fi invocate insistent în 2016. În primul rând de către
candidatul PSD la Primăria Oradea (nu știm care va fi). Nici în interiorul PNL
Bihor lucrurile nu par a fi chiar roz – chiar dacă au încercat să păstreze
unele aparențe liberalii din jurul Cornel Popa nu au fost susținători trup și
suflet ai proiectului unirii iar acum probabil se pregătesc să își întărească
poziția în interiorul organizației județene și la nivel național profitând de
pasul greșit al echipei lui Ilie Bolojan. Aceasta trebuie să fie pregătită
pentru aceste posibilități sporite de recentul eșec. Pentru aceste confruntări ar fi
cazul să aibă argumentele și alianțele mai bine pregătite decât cele pentru
susținerea cauzei fuziunii Oradea-Sînmartin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu