Activiștii de pe internet se agită în zilele astea pentru o cauză oarecum bizară: împiedicarea iminentei dispariții a posturilor trustului Discovery de pe platforma Digi. Spun că motivul supărării lor este bizar pentru că pornește de la câteva premise care diferențiază această cauză de nemulțumire de altele care au provocat mobilizare, cum este problema exploatării gazelor de șist sau cea a aurului de la Roșia Montană.
Situația este făcută specială în acest caz de faptul că atât RDS-RCS cât și Discovery sunt operatori privați, astfel încât redifuzarea documentarelor canalului american este rezultatul unei înțelegeri comerciale dintre doi operatori care vor să facă profit. În plus, accesul la canalele Discovery este tot atât de mult de utilitate publică precum este autorizarea restaurantelor fast-food sau a unor supermaketuri.
Primul aspect ne arată că funcționarea Digi este condiționată de capacitatea de a fi rentabilă, logică în care intră cu siguranță și decizia de referitoare la canalele cu documentare cu pricina. Cred că argumentul că operatorul de cablu nu poate profita de poziția de piață în dauna intereselor publicului trebuie să fie circumstanțiat și de interesele comerciale ale unui agent care, în cele din urmă, este un producător direct și indirect de bunuri publice (prin viteze foarte bune de trafic de date, prin servicii de telefonie foarte accesibile, prin acces ieftin la posturi de televiziune, prin numeroase locuri de muncă și sume mari plătite ca impozite la stat). Reducând la absurd, putem obliga furnizorii dominanți pe piață să facă orice ar cere piața, indiferent de eficiență economică, doar pentru a nu fi acuzați de abuz de poziție dominantă? Pe de altă parte, nu se poate echivala situația RDS-RCS cu cea a unor furnizori de utilități care operează în regim de monopol natural: nimeni nu oprește alte firme să intre în teritoriile în care lucrează forma orădeană, la fel cum ea însăși a făcut în situațiile în care nu a putut achiziționa operatorii locali. În plus, există tehnologii care pot să facă irelevant avantajul actual al celor de la RDS-RCS, avantaj care, să nu uităm, a fost obținut prin investiții private și fără a beneficia în vreun mod sau altul se susținere din partea statului.
Faptul că în nici un caz nu se poate vorbi despre utilitate publică sau interes public în cazul Discovery (nici măcar cât în cazul Antena 3) ne indică că avem de-a face cu o situație inedită în România: o mișcare a consumatorilor. E important să recunoaștem particularitatea situației pentru a nu o confunda cu acțiunile civice care vizează lucruri care interesează pe toți precum pacea pe pământ sau sănătatea planetei, etc (evident că nu avem mișcări civice care să solicite o administrație eficientă sau un sistem sanitar de calitate, aceste teme fiind acaparate de partide politice și ignorate de partea activă a publicului care pare a se descurca foarte bine în cloaca sectorului public). Confuzia este persistentă în aceste zile, fiind întreținută mai mult sau mai puțin intenționat inclusiv de către cei de la Discovery care se vaită că sunt nedreptățiți. Mulți susținători naivi ai tot felul de cauze care mai de care mai nobile s-au grăbit să se alăture corului de protestatari inițiind sau semnând petiții pe net, afișând bannere, trimițând mesaje etc. Nu e prima oară când inocenții din noua clasă mijlocie se lasă pradă unor interese private, iluzionându-se că stau călare pe armăsari albi ai dreptății.
În zilele următoare cei de la RDS-RCS vor transmite probabil, la fel cum au făcut și în cazul Intact, informații seci care vor arăta care este defapt miza financiară a acestei mici tulburări de pe piața media. Vom vedea atunci câte milioane de euro costa restransmiterea unor programe în regim de heavy rotation, în care greu mai găseai vreun documentar care să nu fi fost difuzat de nenumărate ori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu