Pentru că e sezonul risipei de sărbători, când ceea ce s-a acumulat cu greu în luni întregi se transferă iute și fără de părere rău în conturile vânzătorilor de plăceri, nu puteau să lipsească din multiplexuri niscai superproducții care să dea perioadei un aer și mai festiv. Nu zic că le-am văzut pe toate, îmi permit să îmi dau pe scurt cu părerea despre cele trei care au produs, neîndoielnic, cea mai mare vâlvă. Le comentez în ordinea descrescătoare a preferințelor mele.
1. Atlasul norilor al fraților (deveniți de ceva timp frate și soră) Cohen. ”Povestirea” este compusă ca un carusel, montajul istoriilor paralelele din straturile timpului țintuindu-te efectiv de scaun. Efectele speciale sunt cele necesare pentru a păcăli scoarța obosită a spectatorului. E și un film spiritual, pentru epoca de zăpăcire globală în care am intrat. Nu ar fi stricat ca, măcar pentru marketing, producătorii să vândă la intrare niște instrucțiuni de înțelegere. Aștept să îl revăd.
2. Viața lui Pi e o altă capodoperă bogată în imagini produse din tastatură care cântă la coarda sensibilă la metafizică a consumatorului speriat de viața lui fără sens. Comentatorii avizați zic că filmul duelului (sic) dintre tânărul Piscine (Pi) și fiorosul Richard Parker e chiar mai bun decât romanul din care s-a inspirat, și el premiat și răspremiat. Finalul ne readuce pe solul amar al întrebărilor privind rostul religiei în viața noastră. Nu vă luați popcorn să nu îi deranjați pe cei din jur.
3. Povestea hobbitului e cam ca și Phantom Menace acum vreo 15 ani: pentru că mașina de făcut bani LOTR începuse să gâfâie iar echipa de la marketing a zis că piața e matură Jackson și gașca au pus pe peliculă povestea de dinainte de aventurile din marea trilogie. O să înfurii multă lume dar lipsa de tragere de inimă a celor care au făcut filmul e evidentă: scenariul e tras de păr, filmul e tras de coadă și în general tot filmul e o tragere de timp ca să justifice încă două episoade care să facă măcar 500M USD/bucata. Poate continuarea să îl salveze (episodul următor se va chema Salvarea Hobbitului?). Altfel filmul e OK.
Blockbuster Keaton
2 comentarii:
Sonmi-451 vs Pi-314
3. Cloud Atlas – Film anual al Hollywood-ului care tinteste ambii iepuroi: boxoffice-ul cu incasari uriase si nominalizarile la Oscar. In ciuda proverbului nostru prafuit, iepurii vor fi sfarsi probabil in tocanita de povestioare aproape banale, legate insa printr-un fir al Ariadnei care cica ar musti de istetime. Luate la bucata, nu te-ai fi uitat cu interes la nici macar una dintre povestioare. Legate insa prin cateva tertipuri scenaristice si cinematografice precum Timpul, Spatiul sau fata lui Tom Hanks sub diverse farduri care mai de care. Sau al Hallei Barry. Sau ale altora. Personal, legatura suprema dintre povestile secventiale/epoci, care ar fi cheia filmului, mi se pare nimic mai mult decat ideea de Timp, cam lesinata asa dupa 2.000 de ani de umanitate incoace. Daca te tenteaza sa privesti deconstructiv filmul, poti ajunge usor cu imaginatia la fratii Cohen discutand la un pahar de metaamfetamina cum ar fi sa faca ei un film cu toate genurile in unul si sa mai aiba si succes pe deasupra. SF, medieval, western, aventura, de toate. Ghicirea actorilor sub kilele de fard la fiecare poveste – easter eggs oferite de film – ajung sa-ti solicite cam mult atentia, mai ales cand chinezoaica e mexicana sau Halle Barry alba Nu vreau sa par homofob, dar se simte mana sorei Cohen in ambitia de a deturna inutil actorii de la starea lor naturala, de a face din femei barbati si din chinezi mexicani. E un statement, daca vreti. Cu toate neajunsurile astea, filmul te tine in scaun, n-ai timp sa sasaiesti vecinii cu Iphone, iar popcornul il halesti acasa. Tom Hanks nu e grozav, Halle Barry e ok, chinezoaica e sushi, insa Hugo Weaving e Dracul in persoana. Bun rau de tot.
2. Life of Pi – Sincer, am crezut ca va fi un survivor movie cu imersiune 3D, insa am dat peste o poveste superba, punctata de cateva momente Kodak de sta pisica in coada. Adica tigrul. Adica Richard Parker. Partea proasta e ca eu, ca si multi dintre voi probabil, am nimerit in sala cu bizoni care au venit sa vada continuarea la Slumdog Millionaire dupa ce au vazut afisul cu un copil indian zdrentaros si un tigru. Si care si-au remorcat acolo si progeniturile care au trecut rapid pe tablete dupa ce s-au prins ca filmul e pentru mami si tati. Cu volum. Cu tot bruiajul de fundal, tot am reusit sa ma las prins de film si timp de doua ceasuri am citit o carte frumoasa, cu poze mari si colorate. Totul este minunat pana spre final, cand bizonilor din sala, pentru motive care imi scapa, li se ofera o alternativa grotesca si brusc realista la basmul insirat. Pe langa asta, se invoca puternic divinitatea/providenta, fapt care mi-a cam stricat buna dispozitie, mai ales dupa ce am suferit alaturi de protagonist in incercarile imposibile in care daca Al de Sus l-a pus, trebuie ca e un zeu cam hain. Sa-i omori unui copil toata familia, sa-l tii 200 si ceva de zile pe ocean langa un tigru flamand si in general sa-i faci viata un iad, doar pentru a-l aduce aproape de Tine mi se pare o tampenie profunda. M-a cam prins si fara garda chestiunea cu divinitatea de pe la sfarsitul filmului, dupa ce stateam relaxat din punct de vedere religios ca urmare a scenelor super funny de la inceput cu Pi cel tricredincios – Hindus, Budist si Catolic si a insertiilor darwiniste. Ma rog. Ang Lee e magistral la carma, cu o pofta de fotografie de zile mari.
1. The Hobbit: Un Unexpected Journey – Cu 50% mai multa poveste decat Lord of the Rings. Cine vrea Return of the Kind cu multa slayer-eala, pofta-n cui! Asta e prima poveste, aici s-au nascut personajele care au dat apoi viata LOTR. Filmul nu e complet fidel cartii, o lungeste si imparte in trei bucati, insa asta e un plus, nicidecum un minus. Ma chinui sa gasesc un aspect negativ al filmului si nu reusesc. E o poveste frumoasa, rotunda, fantastica de-a dreptul! Sa nu mai aud de argumentatia universala, cum ca filmul a fost facut doar pentru a stoarce bani de oameni. Jesus! Care ma-sa de film hollywoodian, fie el si allenwoodyan, nu are ca input si output principal banii? Nu sunt un LOTR fanboy, insa, ca orice amator de fantasy am admirat un univers fantastic fara cusur, cu toate ingredientele sperate si nesperate. Nici macar fan Peter Jackson nu sunt, si totusi spun ca a reusit sa scoata un film fantasy perfect, fara a fi LOTR 4. Sau 1. Dar grosul creditelor e adevarat ca merg catre Tolkien, fara el ne holbam la un ecran verde :P
Cat despre top, nici macar nu e un top. Top e cand alegi tu 3 filme din 30. Cand 3 filme te aleg pe tine nu se cheama top, se cheama doar ca esti inteligent si ai nevoie de astea 3 paie ca sa respiri in zoaia de Iron Man 7, Hangover 4, Spider Man 200 s.a.m.d.
Blockbusteritza Keatonala (dupa operatie)
Trimiteți un comentariu