De ziua Sfintei Preacuvioase Paraschieva, de Sfântul Ion cel
Nou, de Bobotează sau de oricare alt sfânt, mii de credincioși se calcă în
picioare pentru a pune mâna pe lucrurile făcătoare de minuni – PET-uri cu apă
sființită, bucăți de oase cu certificat de autenticitate.
După ce tratamentele „alopate” par a fi dat greș în diverse
ocazii (calitatea sistemului medical românesc poate fi o explicație, limitele
științei alta), mii de români se îndreaptă spre homeopați, vraci sau șamani
pentru a primi îngrijirea holistă derivată din vreo perspectivă spiritualistă
cu inflexiuni orientale asupra funcționării corpului și a relației acestuia cu
universul. Pentru siguranță, uneori se agrementează intervenția cu niște
rugăciuni, apă sființită și chiar cu pelerinaje în locuri pline de
supranatural.
Nu contează finalul – divinitatea alege căi misterioase –
succesul e o garanție a fiabilității metodei iar insuccesul dovadă a lipsei de
fidelitate a celui care o aplică.
Capacitatea românilor de a crede în minuni este bine
cunoscută. Falimentele răsunătoare de la Caritas, FNI, sau spargerea bulei imobiliare din 2008
intră în același registru al fatalismului și al așteptării miraculosului
specifice populațiilor needucate și imature. Nu fac excepție din această listă
nici entuziasmele tâmpe ale voturilor pentru schimbare din 1996, 2004 sau 2012.
Sau așteptările comice la minuni din partea unei echipe naționale de fotbal
destul de jalnică. La fel de irațională este și credința că monarhia sau orice
altă reformă simplă ar funcționa
aidoma unui glonț magic care ar rezolva ca prin farmec toate problemele
noastre. Ar fi comic, dacă nu tragic, să avem nevoie de un experiment natural
ca să se dovedească că nu e așa.
Nu știu dacă copiii au nevoie de Moș Crăciun sau de
Făt-Frumos ca să aibă o percepție pozitivă a realității dar adulții
responsabili din lumea civilizată cu siguranță nu. Principiul realității este dureros, rezultatele
cer știință, efort, riscuri și timp, lucruri pe care se pare că nu le controlăm
îndeajuns și cu care nu ne putem împăca. Abia așa începem să fim cu adevărat
moderni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu